Scorpie bătrână care sfâșii suflete îndrăgostite, m-ai îmbolnăvit de moarte. Ai mușcat prea adânc din mine, sângerez prea tare. Nici aer nu mai pot să trag în piept.

Am nevoie de o explicație miraculoasă, chiar iluzorie, ca să-mi pansez rana cu ea, ca să mai cred ca prin minune că 2 x 3 = 23. Ca să mă mai simt plină de viață, de entuziasm, de lumină, de iubire, de mine.

Am nevoie de un semn, de-o vorbă, de un glas care să mă mângâie cu orice ar spune, ca să mai cred că-l cred, ca să aducă o mică luminiță în bezna din inima mea.

Aștept. De ore bune, tăcute, aștept. Cu sete. Cu foame. Cu nevoie de aer. Cu disperare. Cu dor. Cu speranță. Cu nebunie. Cu frică. Cu haos în suflet. Cu tornadă în minte. Cu corpul siluit de durere. Cu atâta lipsă de sens. Cu atâta dezamăgire.

Capitulez, gelozie. M-ai învins.