Un loc în care naturalul, simplitatea și eleganța se împletesc armonios. Pentru mine, cu siguranță, o gură de rai. Aici m-am mai născut o dată, foarte conștient, aproape dureros de prezentă în fiecare senzație…gustând, adulmecând, atingând, ascultând atent, sorbind din ochi totul. Aici am învățat liniștea, pacea din suflet, golirea de gânduri. Cumva m-am uitat pe mine ca să mă las invadată, stăpânită total de…Sibiel.

Un parâu de munte războinic, clipocind cu îndărătnicie adolescentină, vrea să se audă, narcisic, de oriunde, numai el. Este în drum, este sub ferestrele oamenilor, este în cele mai pitite poieni. Cu perseverență și entuziasm mi-a spălat mintea…

Se întrec cu el pentru supremație în topul frumuseții…

Muntele,  împăduritul impunător, model de verticalitate. I-am fost supus respectuos și fan înflăcărat în același timp, cu capul dat pe spate.

Cerul cu poveștile lui din nori albi, spectacol în continuă derulare, greu de ratat.

Ploile uneori șoptite, alteori ropotite, de care nu-mi venea să mă ascund, pentru că știau să sărute.

Vântul, flăcău îndrăzneț, furând atingeri interzise și dezmierându-mi părul.

Păsările, soprane de prestigiu venite foarte aproape pentru recitaluri private, gratuite, din iubire și pentru caritate.

Verdele, cu incredibil de variate nuanțe, încercând să câștige competiția prin invadarea spațiului pe direcții, planuri, niveluri, înălțimi, profunzimi…Deși credeam că diversitatea și abundența îi poate stimula excesiv, ochii mi se abandonau în relaxare, zâmbind seduși.

Insectele cu zumzet, pete de culoare, zbatere de aripi, escaladare de fir de iarba, tachinare în zbor între îndrăgostiți.

Florile, uneori timide și naive, alteori obraznice, fardate excesiv, mereu cochete.

Satul impresionant de viu, cu copii frumoși fascinați de joc, cu gospodari artiști care-și inscripționează numărul casei cu crenguțe uscate, cu căruțe de fân mustind, trase de cai atletici pe drumul denivelat, prăfuit, cu case vechi și case noi ca o familie numeroasă, cu mic și mare purtându-și mândru portul în grabă spre hora de duminică, cu vacă mugind sfâșietor a iubire în miez de noapte „pentru că i-au tăiat boul”…și cu înțelegere, acceptare și firesc în glasul copilei care descifra altora această durere.

O așezare… în formă de U, în jurul unei sculpturi-vreasc moartă-vie a celebrului autor, natura. Un acasă privind spre podețul de peste pârâu, îmbrățișat aproape complet de munții care lasă loc unei poieni – sală de petrecere cu lemne mereu pregatite pentru focul de tabără. Meșteri Manole au pus suflet în truda lor făurind acest lăcaș, oriunde te uiți emoția iese din lucruri și te izbește, pasiunea plutește greu în fiecare încăpere. În camere lemnul este pictat cu nuanțele de flori și frunze din lustre și lămpi grațioase. Scaune, mese, dulapuri, noptiere, paturi, draperii, lăzi de zestre demne de muzeu de artă populară emoționează și ,în același timp, atrag cu căldură și promisiuni de răsfăț.  În sala de mese, la ferestre sunt draperii ca în căsuța din poveste din țesături galbene și verzi ca și lustrele. Prin geamuri și pe balcoane, frumusețea din exterior și cea din interior se curtează una pe alta.

Love is all around…