Îmi place să-mi văd corpul ca pe un scut care-mi apără sufletul. Dacă ceva ne poate răni mintea, prima lovitură o primește trupul. Orice stare de tensiune musculară ce exclude efortul fizic (un pumn strâns, o durere de ceafă) este o apărare în fața unei agresiuni psihice. Când mă surprind de pildă cu mâinile încrucișate, mă întreb ce vreau s-ascund. O emoție neconsumată, de care am fugit, rămâne blocată undeva în corp provocând o disfuncție organică. Fața reflectă într-un procent de 90% tensiunea psihică.

De aceea îmi ascult corpul atunci când vreau să am acces la lumea mea interioară. De la gesturi mici până la postură, toate îmi spun ceva de care nu eram conștientă înainte să mă-ntreb. Îmi observ încordarea mușchilor feței și îi destind pe rând, începând cu pleoapele.

Încearcă și tu senzația de relaxare pe care ți-o dă simpla descrețire intenționată a ridurilor din jurul ochilor. Continuă cu fruntea, tâmplele, obrajii, bărbia, gâtul, chiar și urechile și pielea capului. Imaginează-ți o undă de liniște ce se propagă și se așterne peste chipul tău, în părul tău, în mintea ta. Și las-o apoi să curgă în tot trupul umplându-l cu relaxare. Dacă zâmbești, e un semn că te descurci. Pentru început ar fi bine să îți găsești un loc al tău înainte, să întrerupi sursele ce te-ar putea distrage, să te întinzi sau să adopți o poziție confortabilă, să asculți mai întâi zgomotele din jurul tău. Ulterior vei putea să te detensionezi profund și când stai în picioare sau esti într-o activitate.

Cu ochii închiși îmi ascult respirația, îmi ascult bătăile inimii, îmi ascult pulsul. Mă plimb cu atenția prin corp, cercetând curioasă. Vizitez degetele mâinii, genunchiul, degetul mijlociu de la picior (ia vezi, poți?), plămânul drept, rinichiul stâng, etc. Nu te aștepta să-ți iasă de la prima încercare: în prima ta călătorie în străinătate, până te-ai dumirit, n-ai apucat să vizitezi mai nimic. Dacă ai aceeași senzație de străinătate în propriul corp, vizitează-l mai des, până te vei simți acasă. Și-ai să vezi că te vei putea duce oriunde și că vei simți, vei vedea cu ochii minții. Să fii în contact cu corpul înseamnă nu doar să înțelegi ce-ți spune, ci și să-l poți influența până la a negocia cu el o vindecare.

Încearcă astfel de exerciții de relaxare și joc cu atenția prin corp câte 15 minute înainte și după ce dormi. Beneficiile nu vor întârzia să apară: efect antistres, stare de bine, creșterea imunității, bună dispoziție, echilibru psihic.

Dacă fața este cea care mă ajută să mă calmez de exemplu, mâinile sunt cele prin care îmi activez energia înainte să fac ceva. Le las odihnite să atârne, mă plimb cu atenția prin pielea palmei stângi (o simt), apoi pe sub ea simt sângele curgând sau pulsând. Urmează senzația de căldură în palmă și ieșind din palmă. Fac la fel cu dreapta, apoi le apropii ușor și simt cum energiile lor se întrepătrund deși mâinile rămân la distanță sau se joacă tatonând spațiul dintre ele, ca pe un gumilastic. Percep acest spațiu ca și cum face corp comun cu mâinile, ca pe o unitate în flux.

Aceste relaxări au ca scop coborârea frecvenței creierului păstrând starea de conștientă. E ca și cum ai încerca să luminezi părți din inconștient. Cobori în beci cu lumânarea. Uneori ea se poate stinge… adică adormi. Alteori apuci să vezi lucruri nebănuite, să descifrezi ce părea de neînțeles. Poți folosi o metodă clasică prin care să te relaxezi de la o extremitate la alta a corpului, pe segmente inducând o senzație de greutate și căldură. Sau poți număra de la 10 la 1, imaginându-ți cum cobori niște trepte și cu fiecare dintre ele ești mai relaxat.

La faza asta unii ripostează că ei sunt foarte științifici, că meditațiile sunt pentru cei cu imaginație bogată și ăsta-i punctul lor slab. Întrebare: Cât de bogată e imaginația ta atunci când te gândești la rele? Nu e nevoie să fii relaxat la întrebarea asta. Se aude până la mine…

Oricine poate, prin exercițiu, să se relaxeze adânc, să-și conștientizeze corpul ca și cum ar cuceri teritorii din ce în ce mai întinse și mai profunde din el, să-și folosească imaginația, simțurile și atenția ca să se descopere… Vă garantez că veți găsi comori ale sufletului vostru! Dar știu că vouă vă e frică de moștrii pe care-i veți găsi…