Îmi place să văd sufletele ca pe niște sfere de lumină. În centrul sferei este sursa, energia noastră vitală, punctul de luminozitate maximă, esența ființei noastre. Din acel punct pleacă o infinitate de raze, formând conuri de lumină. Dar pentru că nimic nu e perfect pe lumea asta, unele dintre ele sunt stinse, sunt blocate, au pierdut contactul cu sursa. Acestora le vom spune conuri de umbră.

Întotdeauna la baza unui blocaj este o emoție veche neexprimată. Fugind de ea, am retras viața din acel sector. Pe bucățica aceea suntem disfuncționali. La unele tipuri de probleme de viață suntem inadaptați, imaturi, fără soluții. Aici spunem „nu pot” sau pretențiosul „nu obișnuiesc” (asupra căruia voi mai reveni).

Imaginați-vă aceste suflete-sfere ca pe niște picături ale unui fluviu de lumină. Viața este un flux continuu și suntem purtați de val, încât de multe ori pare o iluzie că am avea un cuvânt de spus. Totuși sensul pe care îl atribuim evenimentului trăit este la alegerea noastră. Picăturile de lângă noi, trecând prin aceeași situație, o vor interpreta diferit. Vor percepe viața diferit și se vor simți altfel.

Uneori ajungem în zone mai reci ale fluviului de lumină și energia noastră scade. Alteori suntem înconjurați de sfere de lumină mai calde, care ne cresc energia. E bine să cauți anturajul unor persoane pe care să le admiri și să eviți grupurile în care nu te simți bine. Dar odată ce te afli prins într-o mulțime cu vibrație joasă, nu judeca, nu blama, pentru că diferența de rezonanță dintre tine și cei mulți te afectează, îți perturbă ție sistemul, pentru că ești unul singur. Încearcă să le vezi acestor oameni părțile bune, să-i înțelegi, să-i accepți și să înoți spre un loc mai cald. Aplică metafora fluviului de lumină și la mediul în care muncești. Apreciază în ce sens îți modifică energia colegii de muncă și dacă părerea pe care o ai despre aceste persoane îți afectează într-un fel sistemul propriu (provocându-ți dureri de cap, de exemplu).

Acum fii conștient că ești mult mai mult lumină decât umbră. Analizează-ți calitățile, atu-urile, resursele, frumusețea care te reprezintă. Ce anume îți dă vitalitate? Ce te face special? Pentru ce te admiră ceilalti? Ce hobby-uri ai? Ce-ți plăcea să faci în copilărie? Ce te face să zâmbești? Răspunde la aceste întrebări în starea de veghe și abia apoi pregătește-te de relaxarea ce urmează.

Exercițiu: Ia-ți o scurtă vacanță pe tărâmul sufletului tău: bucură-te de relaxare, vizitează-ți muzeele interiorului tău…  Apoi imaginează-ți că e dimineață, ești într-un hotel de cinci stele, încă nu te-ai hotărât cât timp mai lenevești în așternutul cu foșnet proaspăt, dar ești foarte curios să afli răspunsul la întrebarea… Ce crezi că te face să strălucești? Pune-ți din nou întrebările de mai sus și vezi dacă starea de relaxare te ajută să înțelegi mai multe despre tine. Te poți duce până în punctul de maximă luminozitate a sferei ca să te întrebi. Te poți vedea pe tine, sferă de lumină, picătură a fluviului trecut, în copilărie, în adolescență, în tinerețe, bucurându-te de ceva ce erai. E soare puternic și chiar luminezi. Ești pe val.