Iubesc marea. Iubesc și un pisc și o poiană anume și un vârf de deal, dar cel mai tare iubesc marea. Pe tărm mă simt cel mai acasă din lume. Poate pentru că valurile se sparg la fel ca în vacanțele copilăriei mele. Poate pentru că imensitatea ei îmi insignifică zbaterile. Poate pentru că de departe, dintre mare și cer, îmi vin idei sprințare. Sau pentru că ascultându-i cântecul mă rescriu ca femeie ordonat și cu greutate. Mă emoționează, mă fortifică și mă inspiră.

Ieri am fugit din grijile mărunte să mă-ntâlnesc cu ea. Am plâns de dragul ei și am ascultat-o îndelung. Mi-a vorbit de femei frumoase. Nu, nu de cele fardate strident de pe podiumuri. Ci de cele premiate la școala vieții pentru că și-au reinventat sens dincolo de pierderi. Pentru că au continuat să zâmbească și să fie izvor de iubire la vârsta a treia, deși și-au pierdut partenerul de viață.

Și mi-a mai vorbit de femei de vârsta a doua, candidând pentru distincția „Mai mult ca perfect”: prea active, prea pricepute la toate. Care nu mai știu exact care-i sensul acestui iureș și cât de văzută mai este femeia dinăuntrul lor. Dar care au curajul să se întrebe, după 20 de ani de relație de cuplu, cât e rutină și cât entuziasm.

Deci, marea mea e de vină: m-a pus să pun împreună un grup de cinci femei în jur de 70 de ani, rămase singure, cu un grup de cinci femei de peste 40 de ani, căsătorite. Zice că au multe să-și povestească. Zice că se pot inspira reciproc. Zice că își vor înțelege mai bine fetele / mamele. Zice că își vor reaprinde feminitatea. Am foarte mare încredere în marea mea, așa că sunt pusă pe treaba.

Vor fi întâlniri săptămânale, marțea, între orele 18 – 20, într-o locație accesibilă și la un preț rezonabil. Mă ajutați să găsesc persoanele potrivite?

Înscrieri la telefon: 0722 292 060.

Laura Panazan, formare in consilierea si psihoterapia experiențială a unificării centrată pe adult – copil – cuplu – familie.