Crăciunul este despre iubire, oameni dragi strânși împreună, fericire și pace, brad îmbelșugat, miros de sarmale și cozonac. Ca să ne bucurăm de împlinirile acestui an și să ne punem speranțe noi în cel ce va să vină.

Atât? N-am uitat nimic? Sau nu se cade să vorbim decât despre lumină? Doar n-o să amintim de funie în casa spânzuratului?! O să uităm măcar acum ce ne-a durut, ce ne-a rănit anul ăsta! O să ferecăm bine cămăruța aceea din suflet care plânge, o s-o blocăm cu scânduri puse-n cruce și o să tragem peste cortina iertării și a dezvinovățirii, mutând reflectoarele pe ce ne place… Ce ziceți, se poate?

Nu cumva scena aceasta îngustă, regizorul atent, decorul strident creează chiar condițiile depresiei de după spectacol?… Parcă nu-i Crăciun fără zăpadă și țurțuri la fereștri! Parcă avem nevoie de frig și întuneric pentru a aprecia căldura focului. Avem nevoie de sărmani, ca să fim recunoscători. Avem nevoie de post ca să aibă gust magic cozonacul. Avem nevoie să ne vedem durerile, ca să ne bucurăm de prezența vindecătoare a celorlalți.

Avem nevoie să facem și bilanțul pierderilor acestui an. Să ne amintim de morți, de singurătate, de greșeli, de insuccese, de nesiguranță, de vină, de neputință, de durere. Și oamenii dragi să ne audă și să ne cunoască real, până în cămăruța aceea din suflet care plânge. Nu despre asta este familia? Nu asta înseamnă intimitate? Nu acesta este darul cel mai uman pe care îl poți face cuiva? Să vizitezi cămăruța lui secretă… să îl ajuți să aducă lumină și viață în ea…

Durerea împărtășită, nici ferecată, nici jelită fără sfârșit, este un prilej de mare schimbare, de primenire interioară, de evoluție personală și familială. Creați în jurul bradului un moment pentru a spune nespusul… Daruiți destăinuind și ascultând. Fără sfaturi sau reproșuri. Acceptând. Despre asta este iubirea. Despre asta e Dumnezeu.

Am scris toate acestea inspirată de sufletul unui băiețel, foarte încercat. Am realizat că marea lui pierdere este cea care îl provoacă să fie special, să înțeleagă lucruri pe care alții nu le pătrund nici la vârsta maturității. Și că atunci când cei dragi îi pot conține emoțiile grele, el dă sens pierderii, își găsește singur soluții creative și crește frumos, cu adevărat spectaculos. În același timp el este un model de renaștere și o resursă pentru toată familia lui.

Titlul acestei scrieri mă bântuia de ceva vreme ca un laitmotiv, dar când mă așezam la scris nu venea nimic clar, nimic nou. Azi am intrat cumva în cămăruța secretă a acestui băiețel, fără ca el să fie lânga mine. Și m-am umplut de înțelegere, de emoție, de lumină.

Mulțumesc, M. Crăciun fericit! Crăciun fericit tuturor!