inima mea fluviu
inundă plămânul pădure
inspir și pieptul îmi umplu
dar mintea tot pare să-mi fure

vântul-apă îmi freamătă frunzele
mi-acoperă albia până sus apa-vânt
devin fluviu-acesta pădure
codrul mișcat pe sub ape eu sunt

bucuria și frica dorința și jocul
aleargă frenetic prin sufletul meu
copii ce-și încearcă haotic norocul
în dansul sălbatic și violaceu

mi-e dor deși suntem acum și aici
mi-e teamă respirându-te
mai vreau să aud ce tocmai îmi zici
mi-e sete sărutându-te

pe-afară un om respectabil
adolescentă pe interior
te iubesc mon cher incurabil
o fi grav? or fi șanse să mor?