Pilule de reflectie

Corpul nu minte

Limbajul verbal (prin cuvinte) reprezintă 7% din modul nostru de a comunica. Limbajul nonverbal (al trupului: prin gesturi, mimică, postură) deține însă monopolul în exprimare prin cele 93 de procente ale sale.

Limbajul verbal este dobândit prin instrucție, este apanajul educației. Conceptele și definițiile satisfac nevoia de exactitate a experților, nevoie caracteristică de altfel bărbaților. Și cu toată strădania de a ajunge la un limbaj comun exact, cuvintele au întotdeauna un sens personal pentru vorbitor.

Limbajul corporal uzează infinit mai puțin de mintea conștientă, este universal, curge firesc exprimând emoții, fidel fiind lumii interioare a persoanei. Copiii mici, care nu dețin încă secretele limbajului verbal, ne par mici vrăjitori pentru că „ne citesc” dincolo de cuvinte. Iar fețisoarele lor „spun tot” prin expresii delicios de naturale. Pare un dar inestimabil să primești atâta onestitate din partea cuiva. Din păcate, dăruirea prin exprimare necenzurată a ceea ce ești rămâne asociată naivității, vulnerabilității, feminității.

Așa că un „om mare”, stăpân pe sine, își va strâmta nonverbalul, până la a-l bloca, până la a purta măști inexpresive și a înțepeni corporal. Expertul în limbaj elevat, închizând poarta dinspre interior spre exterior, nu va mai permite nici trecerea informațiilor subtile dinspre exterior spre interior. Nu va mai fi conștient de ceea ce alții exprimă nonverbal. Perspectiva lui în comunicare se îngustează, până când ajunge să piardă legătura cu propriul univers interior. Este fascinant cum fuga de alții te depărtează de tine.

Parcă de-o viață ne străduim să găsim cuvântul exact care să explice ce simțim (și tot nu găsim unul în care să încapă trăirea)… când e așa de simplu să oferi o îmbrățișare. Aproape am uitat cum se face, a devenit stânjenitoare apropierea de cineva… Sau să lași lacrimile să curgă în loc să le înghiți și să-ți fereci durerea cu șapte lacăte…

Corpul este forma, manifestarea divinului. Acesta este sensul sintagmei „după chipul și asemănarea Lui”. Dați-I voie să se exprime! Deschideți-vă ochii și inima să percepeți corpul din fața voastră, ca și vibrația propriului trup. O privire face cât o mie de cuvinte.

Ce-ar fi să ignorați cuvintele timp de o oră? Să priviți corpuri exprimându-se într-un parc. Sau să ascultați trupul iubitei tăcute. Credeți că v-ar putea îmbogăți?

Standard