– Sunt zile în care viața pare de-a dreptul anapoda. În care toată zbaterea mea devine inutilă. În care realizez cât sunt de vulnerabilă ori de neputincioasă și depun armele, înghițită parcă de lipsa de sens. Și tocmai pentru că am înțeles că n-am control nici măcar pe mine însămi, devine caraghioasă pretenția de a mă reimplica în haosul lumii. Și totuși nebunia asta merită toți banii. Minunea că sunt justifică zbuciumul vieții mele. Cheltuiesc viață cu scopul de a avea parte de ea.

– Ce-ți place ție pe lumea asta, draga mea? Cum ai vrea să stea lucrurile?

– Aș vrea ca cineva să fie cumva anume în raport cu mine…

– Dar știi, dorințele despre alții nu au șanse de împlinire. Trebuie să te pui în ecuație…

– Bine, reformulez. În loc de… Vreau ca EL să îmi ofere flori., voi spune… EU am nevoie de flori. Și să le primesc. În loc de… Vreau să se întâmple ceva anume., voi spune… Vreau să trăiesc (să experimentez, să simt) ceva anume.

– Asta deja presupune participarea ta la situația respectivă. Observi în ce măsură este vorba de a da și a primi? Nu evalua în bine/rău, doar constată ce ai nevoie să primești, ce vrei să dai (și ce primești în timp ce dai…).

– Concret, din pași mici: Vreau ca fiul meu să fie mai responsabil. devine (în termeni personali)… Mi-ar plăcea să constat că lucrurile sunt deja așa, asta m-ar face să mă simt o mamă împlinită. În termeni de dat/primit: aș primi recunoaștere, mi-aș valida rolul parental.

– Cum ai putea fi o mamă bună acum? Cum ai putea face modificări în context așa încât să responsabilizezi copilul?

– N-ar fi ca și cum l-aș manipula?

– Manipulezi tot timpul, și fără să vrei, și fără să deschizi gura. Poziția corpului, atitudinea, gesturile, deschiderea ochilor tăi, toate au un mesaj suplimentar, care îl influențează pe celălalt.

– Deci, măcar să manipulez conștient…

– … modificând contextul.

– Da. Aș putea să nu mai fac lucrurile în locul lui, aș putea să regizez întâlniri cu oameni responsabili care să îi fie model. Aș putea să găsesc o activitate (cu responsabilitate) pe care să o facem împreună și să îi susțin eforturile. Aș putea să îi transmit încrederea mea că se poate descurca singur. Aș putea să îl trimit intr-o tabără tematică.

– Alege întâi varianta cea mai la îndemână și stabilește unde, când, cum o pui în aplicare. Dincolo de asta, oamenii din viața noastră ne sunt oglinzi, iar copiii în mod special îi reflectă pe părinți: în ce domeniu al vieții tale ai nevoie să fii mai responsabilă?

– Am un aspect profesional în care lâncezesc…

– Ca să te trezești așa cum ai vrea, pornește de la ce îți place pe lumea asta…

– Da, mi-e mai clar. Îmi place pe lumea asta să scriu, să ascult muzică, să dansez, să cunosc oamenii de aproape, să împărtășesc cu ei adevăr sufletesc. Mi-ar plăcea să fac să meargă acel aspect profesional.

– Modifică-ți contextul pentru ca astea să fie posibile. Și primele, și ultimele.

– Ar fi ca și cum m-aș manipula…

– Te manipulezi și când te autoconvingi că e mai bună lâncezeala.

– Aș putea să… Pot. Desigur pot să… și aleg să trăiesc asta concret… (unde, când, cum).

– Cum te-ai simțit în relație cu mine?

– Manipulată . Ascultată, ghidată, responsabilizată. Mulțumesc.

– A fost un privilegiu. Mulțumesc. Succes.