Arhive pe etichete: lumina

Daruri de la Rune, Eseuri

Lumină în suflet – remember Sibiel

Lumină în suflet! O simt, o respir, o ascult, o doresc pentru cei dragi și o urez. Mă împacă, mă liniștește, mă umple și mă bucură.

Lumină în suflet! A trecut aproape un an de când am trăit-o conștient prima oară. Într-un context de poveste, într-un moment de refugiu din viață și griji, într-un loc recunoscut ca gură de rai, Sibiel, sub aripa energetică a unui maestru spiritual, Rune Heivang, împreună cu alți oameni care și-au dat voie să se deschidă, voi, și printre coechipieri ai maestrului, modele pentru noi novicii.

A fost ca un vis frumos, aproape incredibil în care cu toții am renăscut. Suflete de adolescenți, demult pierdute, au început să pulseze în fiecare celulă a corpurilor noastre, amintindu-ne de noi înșine. Am intrat ca prin minune în fluxul vieții, al adevărului propriu, al naturii pure. Și în spațiul acela sacru totul a fost posibil. Doar că, întorși acasă, reflexe vechi, credințe și obiceiuri cu care eram identificați și-au cerut dreptul să-și continue existența. Și mintea a început să judece și să pună în sertărașe această experiență stranie, total atipică, fiind ghidată și de părerile neavizate le necunoscătorilor.

Concluzia la care toți ceilalți doreau să ajungem suna cam așa: Era primăvară, a fost ca o fugă de realitate, de fapt v-ați cam îndrăgostit. Mi se pare trist că unii dintre noi chiar au crezut asta. Au luminat o clipă surprinși plăcut, n-au putut să creadă că starea asta de atât de bine este doar despre acasă, apoi s-au speriat de consecințele pe care tot mintea le flutura prin fața ochilor ca pe pericole, un timp și-au creat scuturi protectoare și în cele din urmă au fugit… de această experiență, de ei înșiși, de lumină.

Fenomenul Rune (deși vorbește de adevăruri universale la care poți ajunge și prin alte căi spirituale, are darul de a te duce în lumină într-un timp foarte scurt, frumos simplu ca-ntr-un joc) ne-a contaminat evident atunci pe toți. Nimeni nu i-a rezistat. Toți am primit lumina în suflet. Ne-am văzut înăuntru și în afară atît de intim și de clar încât nu ne mai putem uita. Ne-am citit unul pe altul așa cum suntem  cu adevărat, așa cum noi nu aveam curajul să credem că suntem. Întorși de la Sibiel, un timp am avut nevoie să ne revedem ca să ne confruntăm cu propria frumusețe în ochii-oglinzi ai celorlalți ca noi.

Apoi mulți s-au stins… dar au continuat să privească în urmă ca spre o luminiță pe al cărei adevăr l-au probat, dar n-au rămas decât cu o amintire dragă. Și eu, Laura, pătimașa, visătoarea, cu nevoia mea de a-i vedea pe ceilalți în lumină, cu dorința mea arzătoare să nu vă pierdeți, strig: Sunteți frumoși! V-am văzut! Eu cred în voi!

Afară plouă. Curg pe străzi și mi-e tare dor de voi. Sunteți lumină în suflet! Vă iubesc! Hristos a înviat!

Standard
Căsătoria - pariul cu viața

Capitolul 10: Viața – fluviul de lumină

Viață înseamnă mișcare, schimbare și emoție. A rămâne legat de un loc, de o amintire, de o situație și a nu face eforturi de a te adapta schimbărilor permanente sunt premize ale îmbătrânirii. Nemișcarea, neschimbarea și fuga de emoție sting conuri din sfera ta de lumină.

Traseele cunoscute, deși călduțe, nu mai fac față cerințelor prezentului. Când aud tineri spunând „nu obișnuiesc” ca pe o scuză că nici nu încearcă, îmi par foarte bătrâni. „Nu pot” aplică o regulă veche fără să țină cont de schimbarea din tine. Îți pui singur o etichetă blocantă. Nu puteai cândva, acum ești altcineva. Alungă amintirea neputinței (cu un joc de ping-pong) și încearcă, de parcă ar fi prima dată: un gust care nu-ți plăcea, o activitate care părea dificilă, o interacțiune cu o persoană pe care o eviți (și care s-a schimbat între timp, habar n-ai în ce sens). E distractiv să testezi prezentul. Totul e să vrei. Nu știi dacă poți, pentru că de fapt alegi să nu vrei. Măcar asumă-ți asta, înlocuiește „nu pot” cu „nu vreau”. E un prim pas.

Nemișcarea fizică și încetineala psihică stau spate în spate. Pentru că devin sedentar, mintea mea funcționează mai greu. Pentru că fug de emoții și sunt conservator în gândire, articulațiile mele devin rigide.

Majoritatea oamenilor se căsătoresc pentru că se iubesc. Dar ei se schimbă permanent. Și după un număr de ani sunt mult diferiți, au cu totul alte nevoi. Rețetele vechi nu se mai potrivesc. Dacă rămânem în contact unul cu altul, împărtășindu-ne experiențe și trăiri de zi cu zi, avem șanse să ne schimbăm împreună. Nu poți repara o căsnicie dacă nu faci schimbări. Nu-l poți schimba pe celălalt oricât te-ai strădui. Dar schimbarea ta s-ar putea să-l influențeze. Numai prin tine poți produce schimbare în cuplu. Efortul de autocunoaștere te-ar face să luminezi și să fii un agent al schimbării.

Succesul în căsnicie presupune să renegociezi permanent relația partenerială. Ca și cum, deși au trecut 20 de ani, îmi imaginez că te văd prima dată în această dimineață, și mai ales, că nu suntem o pereche. Observ cine ești tu azi, știind cine sunt eu azi, aleg conștient să fim împreună și probez alegerea ta. Mă interesez în fiecare zi ce simți, ce gândești, cine ești, așa cum fac și cu mine. Adică îmi pasă de fiecare dintre noi. Totuși nu știu dacă și mâine vom fi noi doi pentru că nu știu cine vom fi mâine. Dar abia aștept să aflu. Las să mă surprindă fiecare zi.

Și îți dau voie să fii. E un tandem: ne depărtăm, ascultându-ne pe noi înșine, ne apropiem ca să gustăm iubire. Pot fi în armonie cu tine doar dacă sunt în armonie cu mine. O relație bună cu mine mă va face să am încredere în cine sunt (prin cunoaștere de mine), să zâmbesc și să-ți pot dărui.

Când iubești ești conectat la energia universului. Conexiunea însăși ești tu. De aceea e nevoie de un eu puternic, conștient. Adevărata iubire nu e epuizantă, dimpotrivă, te umple de lumină, te crește, te transformă. Dar înainte de toate trebuie să dai voie iubirii să intre în tine și să te umple, pentru ca să ai ce oferi. Întâi te iubești pe tine.

Exercițiu: Relaxează-te, plimbă-te prin corp, prin senzații, printre gânduri, ascultă-te ca și cum ai auzi seva unui copac, privește-te interior ca pe un univers magic, surprinzător, simte-ți mireasma, gustul, consistența, energia (vibrația) și bucură-te. Cuvintele scrise italic azi le vei inventa tu. Îți poți spune o vorbă de încurajare, îți poți pune o întrebare nouă, poți sta doar la taifas cu tine însuți. Ești acasă și tu știi cel mai bine ce ai de făcut. Am fost doar un ghid, dar în lumea ta tu ești maestrul. Fii acest maestru în fiecare zi. Și nu te uita!

Standard
Căsătoria - pariul cu viața

Capitolul 4: Sfere de lumină

Îmi place să văd sufletele ca pe niște sfere de lumină. În centrul sferei este sursa, energia noastră vitală, punctul de luminozitate maximă, esența ființei noastre. Din acel punct pleacă o infinitate de raze, formând conuri de lumină. Dar pentru că nimic nu e perfect pe lumea asta, unele dintre ele sunt stinse, sunt blocate, au pierdut contactul cu sursa. Acestora le vom spune conuri de umbră.

Întotdeauna la baza unui blocaj este o emoție veche neexprimată. Fugind de ea, am retras viața din acel sector. Pe bucățica aceea suntem disfuncționali. La unele tipuri de probleme de viață suntem inadaptați, imaturi, fără soluții. Aici spunem „nu pot” sau pretențiosul „nu obișnuiesc” (asupra căruia voi mai reveni).

Imaginați-vă aceste suflete-sfere ca pe niște picături ale unui fluviu de lumină. Viața este un flux continuu și suntem purtați de val, încât de multe ori pare o iluzie că am avea un cuvânt de spus. Totuși sensul pe care îl atribuim evenimentului trăit este la alegerea noastră. Picăturile de lângă noi, trecând prin aceeași situație, o vor interpreta diferit. Vor percepe viața diferit și se vor simți altfel.

Uneori ajungem în zone mai reci ale fluviului de lumină și energia noastră scade. Alteori suntem înconjurați de sfere de lumină mai calde, care ne cresc energia. E bine să cauți anturajul unor persoane pe care să le admiri și să eviți grupurile în care nu te simți bine. Dar odată ce te afli prins într-o mulțime cu vibrație joasă, nu judeca, nu blama, pentru că diferența de rezonanță dintre tine și cei mulți te afectează, îți perturbă ție sistemul, pentru că ești unul singur. Încearcă să le vezi acestor oameni părțile bune, să-i înțelegi, să-i accepți și să înoți spre un loc mai cald. Aplică metafora fluviului de lumină și la mediul în care muncești. Apreciază în ce sens îți modifică energia colegii de muncă și dacă părerea pe care o ai despre aceste persoane îți afectează într-un fel sistemul propriu (provocându-ți dureri de cap, de exemplu).

Acum fii conștient că ești mult mai mult lumină decât umbră. Analizează-ți calitățile, atu-urile, resursele, frumusețea care te reprezintă. Ce anume îți dă vitalitate? Ce te face special? Pentru ce te admiră ceilalti? Ce hobby-uri ai? Ce-ți plăcea să faci în copilărie? Ce te face să zâmbești? Răspunde la aceste întrebări în starea de veghe și abia apoi pregătește-te de relaxarea ce urmează.

Exercițiu: Ia-ți o scurtă vacanță pe tărâmul sufletului tău: bucură-te de relaxare, vizitează-ți muzeele interiorului tău…  Apoi imaginează-ți că e dimineață, ești într-un hotel de cinci stele, încă nu te-ai hotărât cât timp mai lenevești în așternutul cu foșnet proaspăt, dar ești foarte curios să afli răspunsul la întrebarea… Ce crezi că te face să strălucești? Pune-ți din nou întrebările de mai sus și vezi dacă starea de relaxare te ajută să înțelegi mai multe despre tine. Te poți duce până în punctul de maximă luminozitate a sferei ca să te întrebi. Te poți vedea pe tine, sferă de lumină, picătură a fluviului trecut, în copilărie, în adolescență, în tinerețe, bucurându-te de ceva ce erai. E soare puternic și chiar luminezi. Ești pe val.

Standard