Am nevoie să nu uit
ochii Tăi, Majestate,
cu durerea din ei,
cât toată nedreptatea istoriei.

Am nevoie să nu uit
ochii Tăi, Majestate,
cu seninul din ei,
cât acceptarea Ta
neresemnată.

Am nevoie să nu uit
ochii Tăi, Majestate,
cu lumina din ei,
cât libertatea sufletului Tău,
pe care nimeni nu l-a putut supune.

Am nevoie să nu uit
ochii Tăi, Majestate,
cu demnitatea din ei,
într-o lume strâmbă,
într-un destin umil.

Am nevoie să nu uit
ochii Tăi, Majestate,
cu iertarea din ei,
pentru poporul care nu Te-a meritat,
s-a îndoit de Tine,
și nu Te-a înțeles
la timp.

Am nevoie să nu uit
ochii Tăi, Majestate,
cu speranța din ei,
în dăinuirea valorilor democrației
și a bunului simț.

Am nevoie să nu uit
ochii Tăi, Majestate,
cu iubirea din ei,
nețărmurită,
pentru țara asta mică și năpăstuită,
care a rămas în inima Ta
oricât au încercat să Ți-o fure.

Am nevoie să nu uit
ochii Tăi, Majestate,
cu credința din ei,
în trezirea poporul ăsta
prea mult batjocorit.