Era o femeie dârză, mărunțică și uscată, desprinsă din neamul Moromeților, cu mintea ascuțită pe ambele tăișuri: foarte lucidă și aprigă la vorbă. Avea un mod al ei de a înțelege viața, de a-și explica simplu evenimentele și alegerile oamenilor și nici o altă părere din afară nu stătea în picioare în fața ei.

Era una din cele trei fete ale unei familii din Siliștea-Gumești. Mama, fată de popă, renunțase la avere ca să se ia din dragoste cu un flăcău sărac. Se spunea ca părinții au blestemat-o de necaz. Singurul lor băiat, Niculae, mic de statură, se născuse cu un handicap la mâna stânga, pentru că mama, gravidă, căzuse dintr-un cireș. Tatăl a îndurat greu sărăcia și necazurile vieții, de parcă n-a izbutit să fie la înălțimea nevestei și a socrilor, și a murit tragic, călcat de tren, beat.

Angela s-a măritat la oraș, la Pitești, cu un bărbat falnic cu ochi albaștri. Unica lor fată, Mariana, moștenise înălțimea tatălui. Arăta ca o zeiță greacă, sculptată voluptos, cu părul lung și des. Avea douăzeci și ceva de ani când, plecând cu iubitul la mare, într-un accident de mașină, a paralizat de la piept în jos.

Au trecut de atunci peste 35 de ani, pe care tanti Angela i-a petrecut singură cu fata ei într-o garsoniră devenită insalubră de la etajul nouă al unui bloc turn. A îndurat destinul fără să se plângă, dar separându-se de lume: „Nu ieșim, să nu ne râdă ăștia!”.

Deși părea de neînfrânt la cei peste 85 de ani, starea de sănătate i s-a înrăutățit brusc. Avea cancer de colon în fază terminală. Măicuței care venea s-o îngrijească la spital îi cerea s-aducă brânză proaspătă pentru fata ei. „Ți-oi plăti eu.”

Mari, nepoată după frate, a vizitat-o ieri. „Mă lăsarăți aici…”. „Vrei să stau cu tine, tanti?” … „Cum vrei tu.”… și mai apoi… „Stinge lumina, dar lasă lumânarea aprinsă.”

S-a stins imediat după ce Mari a plecat dimineața. Cred că a ales să moară singură, să-și mai înfrunte o dată destinul, viața și în cele din urmă moartea. I-a purtat grijă lui Mari, să n-o încarce cu imaginea morții al cărei unic spectator în noapte ar fi fost. Și Mari a citit rugăciuni pentru tanti Angela la lumina lumânării până târziu. Grijă pentru grijă.

Viață ca o pedeapsă nedreaptă, îndurată, acceptată.

Niculae, fratele Angelei, era bunicul meu; Mari e sora cea mai mică a mamei mele.

Sărut-mâna, tanti Angela!