Cum faci, mare, să mă dori atât de tare,
Să mă tulburi cu-amintire de sărut sărat,
Să-mi trimiți atâția pescăruși în zare
Să mă-nnebunească cu-al lor strigăt disperat?

Cum faci, mare, de mă faci spre tine să alerg,
Să-mi amintești de-atâta tinerețe și copilărie,
Să îmi doresc în verde-albastru ochii să îmi pierd,
Să îmi catifelezi privirea cu melancolie?

Cum faci, mare, să vreau să te-ntâlnesc,
Ca o îndrăgostită ce nu poate fi cuminte?
S-ajung la tine, toate-o să le potrivesc,
Tălpile să-mi sărute nisipul tău fierbinte.

Eu cu piciorul o să scriu pe țărm că te iubesc,
Tu o să ștergi mereu, cochetă și ne-ncrezătoare,
Și-o să mă chemi la tine ca să-ți dovedesc,
Cu valuri înspumate ce tot vin și pleac-amețitoare.

Și-o să-mi atingi doar vârful de picior,
Apoi o să îmi mângâi glezna cu delicatețe
Și-o să te las cu totul să mă înfiori
Cu-mbrățișare udă și cu frumusețe.

Apoi o să îmi dărui scoici, melci și pietre
Pe care trebuie să le descopăr în locuri secrete.
Noaptea la orizont vapoare o să-ți etalezi
Și drumul de la mine pân-la lună din sclipiri o să-l creezi.

Și când va trebui să plec după un nesfârșit înot,
O să încerc să te cuprind în sufletul meu tot
Și-o să-ți promit să mă întorc cât pot eu de curând
Păstrându-te cu strășnicie până atunci în gând.