Poezii

Borangic

Bărbați-au suflete de borangic,
Când te repezi spre ei, le rupi un pic.
Dincolo de sacou, de mușchi, de oase late,
În profunzimi, sunt universuri complicate…
I-atât de prețios un suflet de bărbat,
Încât este pitit și apărat
Cu zale de argint, cu scuturi de oțel,
Nici proprietarul nu mai știe de el,
Uită cine a fost, uită ce își dorea,
Continuă să-și întărească armura,
Să nu pătrundă nici o rază-n interior,
Să nu rănească, să nu doară-ngrozitor…
Un suflet de bărbat i-atât de fin,
Cu-o șoaptă îi poți face viața chin.
I-așa firav un suflet de bărbat,
Că-i artă să știi cum trebuie luat,
Cu mâinile-amândouă-nconjurat,
După ce lacătele toate-ai dezlegat.
Bărbați-au suflete de borangic,
Trebuie iubite și-ngrijite cu tipic,
Trebuie încălzite la sân de femeie,
Numai așa pot fi făcute să scânteie…

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s