Mama mea este una dintre cele mai curajoase persoane pe care le cunosc. Deși mult timp mi s-a părut mică și fricoasă. Abia de curând am înțeles că în fața deciziilor grele a fost măreață și puternică. A ales să mă nască la 20 de ani, a ales să supraviețuiască unor mari pierderi, a ales să iubească fără să mai aștepte răspuns și să accepte viața așa cum este.

Este ușor să fii curajos la vârsta marilor împliniri. Dar bilanțul se face abia după ce te confrunți cu vârsta marilor pierderi, când vinul dulce-i pe sfârșit și-au rămas mai multe cupe pline de amar. Când viața te face să te pleci și trebuie să lupți ca să te ridici. Când iubirea ți s-a scurs printre degete și singurătatea ți-a rămas tovarăș de drum.

Te iubesc, mamă, pentru diminețile în care tu mă suni să mă înveți să ridic capul și să mă bucur de tot ce-mi oferă ziua.

Te iubesc, mamă, pentru că n-ai capitulat.

Te iubesc, mamă, pentru că o mare parte din mine ți se datorează.

La mulți ani, mamă! Știu că ai putere să le dai frumusețe! Și să fii iubire!

Mulțumesc că exiști!