M-am îmbolnăvit de primăvară,
Mi-a pătruns lumina până-n beci.
Crudul ei năvalnic mă-nfioară
Dezgropând păreri din alte vieți.

Și acum pulsez înspăimântată
De un dor venit de nu-știu-unde,
Amețesc și sunt impresionată
De miresme, de culori, de unde…

Și vreau să adorm la mine-n suflet,
Să zburd printre Laure-copii,
Raza să o prind în pumn cu-n zâmbet
Și să o prefac în stele mii.

Să-mi aprind cu ele toți rărunchii
Și iubire să-mi îndes în buzunare
Să-mi pansez cu dragoste genunchii
Scrijeliți în vieți de disperare.

Tu, lumină, m-ai rănit de moarte,
Tu, lumină, pari să mă învii,
Ești motiv și rezultat în toate,
Credincios de-a pururi îți sunt, știi!
… Mă surprinzi cu siguranță și cu pace
    Și oricând din mine faci făclii…