Călătorind pe-o cărare de frunte,
Alunecând pe-nfiorata sprânceană,
În colț de ochi, peste riduri mărunte,
Rouă desprind din vârful de geană.

Pleoapa gustând pe sub ochiul fierbinte,
Tâmpla golind de păreri și de gând,
Peste pomeți pot lumina atinge,
Lobul urechii-ntre buze îl strâng.

Cobor liniștit pe al feței hotar,
Mă odihnesc în gropița din barbă,
Buze-ncrezute deasupra răsar.
Simt cum m-așteaptă și vor să mă aibă.

Colind circular prin roșul de gură.
În colț când m-apropii mă prinzi șmecheresc.
Mă lași să pătrund, mă conții cu căldură.
Nici nu mai știu dacă dau sau primesc…