Când ne încăpățânăm tot aceiași să fim
Și patternul permite o identificare,
Pierderile ne învață un pic să murim
Ca să rămânem deschiși la eterna schimbare.

Deși pare călduț în locul cunoscut
Și ne blocăm în coconul de mătase,
Ce fluture să devenim am fi putut,
Cu ce zbor și ce călătorii frumoase…

Ca să fugim de griji și de durere
Noi am ratat și freamătul și jocul,
Ne-am protejat de viață cu-o părere
Despre riscat și despre-ncercat focul.

Și-acum sorbim paharul cu singurătate
Și parcă viața nu mai are sens,
Dar ignorăm că-încă-n piept inima bate
Și că-n străfunduri suntem ceva dens.

Că în esență vom găsi rețeta,
Că în sămânț-avem secretul vieții,
Că vom renaște ca să fim vedeta
Momentului prezent și-a tinereții.

Căci cu un zâmbet și o floare la rever
Din iarnă grea se face primăvară.
Iubindu-l și pe cel care-am fost ieri,
Lăsa-vom viața-n suflet să tresară.