Ce vrei să schimbi?
Ține de tine? Căci dacă depinde doar de exterior, e doar un vis frumos…
Ce vrei să păstrezi?
Viața este o mișcare, las-o să curgă… pierzi, câștigi…
Ce îți dorești?
Dorințele te țin viu.
Ce culoare au visele tale?
Visele îți vorbesc despre potențialul tău dornic de exprimare în fapt.
Ce ai face altfel acum, dac-ai putea să mai alegi o dată ceva din trecut?
Ce din cel ce ești acum poți pune în cel ce-a rămas din ce-ai fost atunci, ca să faci din tine puzzel-ul apt de schimbare interioară?

Întrebarea corectă: Ce-ai face acum, ce alegi azi să faci cu cel ce ești?
Sunt unele lucruri pe care nu le poți schimba, sunt unele lucruri pe care nu le poți păstra, pentru că la un anumit nivel nu poți controla viața.
Ceea ce poți schimba și păstra se referă la resursele tale active. Față de ele ești un adevărat creator. Ce poți face cu ceea ce ești este provocarea zilei tale. Aici alegi. Aici ești Dumnezeu.
Cât despre mâine? Mâine există doar prin ceea ce faci azi, prin pasul mic de azi în favoarea visului, dorinței. Îți trebuie un scop clar, o strategie, un plan și voința de a împlini etapa zilei.

Când știi cine ești, știi ce vrei și ți-e limpede drumul.

Întâi pregătești pământul: săpat, curățat de buruieni, afânat. Poți face asta cu tine? Să fii dispus să sapi profund în tine; să dai la o parte griji, frici, credințe vechi de nereușită; să aduci lumină, adică conștiință cât mai adânc. Alegi sămânța de care ai nevoie (o resursă a ta): e chiar acolo în „pământul tău”, doar că era pitită prea departe de lumină… o uitasei… cu puțină atenție o trezești la viață! O îngrijești în fiecare zi: o hrănești cu iubire, adică îi dai soare (atenție, focusare, prezență), apă (adică dai din tine prin faptul că faci „pasul mic” al zilei de azi, parte a planului mare), mai plivești buruienile care reapar (gărgăunii care te mai bântuie) și aer (îți folosești cunoștințele, îți menții mintea trează, gândești).

Hai că nu-i așa greu! O punem de-o primăvară?