Un pictor invizibil, imposibil,
inventând culoare
pe o virtuală-ndimensională pânză.
Nimicul care poate Totul,
zămislindu-se pe Sine ca fiind Orice detaliu.
Fiecare pată de lumină răsărind,
metamorfozându-se-n Altceva,
probând nuanțe și forme mereu schimbătoare
ca un copil răsfățat și fascinat de nou,
până ce, consumată, culoarea se stinge,
lăsând loc altei luminițe.
Fiece punct din miraculosul tablou
curgând în el însuși și împreună cu celelalte
într-un dans al însoțirii și al interacțiunii,
într-un joc fabulos
prin care El are șansa să fie.

Creația este rațiunea Lui de a fi.
Prin ea se definește, se exprimă cu acută emoție.
Prin ea se experimentează ca fiind mai puțin, concret, ceva.
Limitele sunt cele care îi permit să fie.
Și se tot recompune în fiecare secundă
ca împlinire a potențialului infinit,
ca simfonie de sunete distincte
sub bagheta proprie de dirijor
invizibil, imposibil.