Ce ne doare pe lumea asta?

Emoțiile fără ecou in inima altcuiva.
Propriile defecte, limitări, blocaje: conștientizate sau oglindite în ceilalți.
Sentimentele fără răspuns.
Singurătatea.
Imposibilitatea de a ne vindeca părinții.
Neputința de a trăi în locul copiilor noștri.
Cruzimea realității care ne destramă filmul imaginar.
Faptul că suntem perisabili și îmbătrânim.
Că iubirea se termină.
Moartea.

Ce ne înalță în viață?

Arta de a conține emoțiile celuilalt.
Asumarea defectelor, pierderilor, bolilor și transformarea lor în resurse.
Sentimentele care nu mai au nevoie de răspuns.
Bucuria de a împărtăși.
Puterea de a ne alina părinții, ca o acceptare a perisabilității noastre.
Încurajarea copiilor de a merge pe drumul lor, diferit.
Renunțarea la iluzie, întâmpinarea realității cu curiozitate și cu sete de adevăr.
Să îmbătrânim frumos, primind darul unei noi etape de viață.
Credința în iubirea care renaște din propria cenușă, surprinzător și divers.
Recunoștința.