În era tehnologiei, putem ajunge chiar și noi un soi de roboței. Ni se cer rațiune și productivitate, nu emoție și sensibilitate. La concurență cu inteligența artificială, riscăm să devenim asemenea ei. Artificiali. Funcționarea din modulul logică și eficiență ne ocupă tot timpul.

Câtă energie mai avem pentru familie, pentru cuplu, pentru noi înșine?

Lăsăm subiectele profunde pentru mâine, ne așteptăm ca lucrurile să se rezolve singure, ne temem să nu le agravăm aducându-le în discuție. Le abordăm din același modul de roboței. Cu focus pe soluție sau cu directivitate. Nu cu suflet deschis. Amânăm să cerem. Uităm să oferim. Reacționăm ca dulăii care latră nereguli, mușcă și pedepsesc. Sau ca aricii care se retrag, se închid, amorțesc.

Îmi vine în minte o glumă care maschează metaforic o realitate dureroasă. Punctuația neglijentă și fondul negru sunt din același film cu roboței grăbiți, așa că le-am redat întocmai.

Nu doar că suntem într-o goană fără sfârșit. Dar și atunci când ne oprim, din greșeală, nu mai știm să ne conectăm, să ne relaxăm, să ne bucurăm de vacanțe, să intrăm în roluri de iubiți.

Sunt mai confortabile rolurile de părinți sau cele de profesioniști. Sunt roluri de putere, care ne dau un sentiment de autoritate. Rolurile de iubiți nu le mai știm. Doar pretindem iubirea, o așteptăm, ne văităm că nu o primim. Ni se cuvine. Nu avem nici răbdarea, nici blândețea, nici timpul să o oferim.

Așa că avem nevoie să ne învețe cineva cum să ieșim din rolurile de roboței. Cum să ne relaxăm. Cum să cerem vulnerabil iubire. Cum să o oferim. Cum să ne jucăm. Cum să ne oprim din a face și să ne bucurăm că suntem. Cum să ne întâlnim cu noi înșine. Cum să ne trezim corpul. Cum să gustăm prezentul. Cum să îl experimentăm renunțând la temeri sau la filozofii.

Vă invit în Tabăra pentru cupluri – Primăvara iubirii în care să dăm un nou suflu relației parteneriale. Să primenim cuplul reinventând rolurile de iubiți. Să renaștem ca natura primăvara, după înghețul iernii.

Ce presupune asta?

Să recunoști că relația ta s-a cam răcit sau că are nevoie de întreținere. Că i-ar prinde bine o primăvară.

Un weekend.

Programul începe vineri 22 martie la ora 17 în Villa V din Brașov și se termină duminică 24 martie la ora 12:

• vineri între orele 17 – 20,
• sâmbătă între orele 9.30 – 13.30 și 14.30 – 17.30
• duminică între orele 9 – 12.

Sâmbătă, începând cu ora 20, vom avea o Seară cu surprize.

Toată vila va fi a noastră. Evenimentul este restrâns, cu maximum șase cupluri. Fiecare cuplu va lucra în intimitate exercițiile, fără presiunea de a împărtăși experiența către grup. Vom cânta, vom dansa, vom interpreta jocuri de rol, vom învăța să oferim masaje de relaxare partenerilor și să le ascultăm sufletul. Pe lângă exercițiile serioase, de conștientizare, ne vom întoarce la spiritul ludic, cel care face posibile intimitatea, răsfățul și amuzamentul în doi.

O investiție financiară. Detalii despre cazare, masă și costurile aferente programului găsești aici.

Extraofertă de 8 Martie – La pachetele Early bird se aplică o reducere suplimentară de 8%, doar pentru înscrierea și plata întegrală efectuată în weekendul 8-10 martie.

Disponibilitate către o experiență nouă, emoțională și corporală. Fiecare cuplu va aduce o saltea fitness, o minge ușoară, o păturică plușată, o pernuță. Sunt necesare îmbrăcăminte lejeră, de sală și șosete.

Programul însumează 13 ore de exerciții de descoperire și de modelare a emoțiilor, exerciții senzoriale, corporale menite să ofere o experință de conectare, nouă, de împrospătare și de renaștere a relației de iubire. În plus, în Seara cu surprize, ne vom aminti de vremurile fără griji, fără să contorizăm timpul.

Cine sunt eu?

Laura Pănăzan, psiholog specialist, psihoterapeut de cuplu cu formare în Psihoterapia Experiențială a Unificării (PEU), în Terapia de cuplu Focusată Emoțional (EFT), în Metoda Dezvoltării în cuplu și în terapia traumei prin Brainspotting, autorul cărților Un dulău și un arici la psihoterapie de cuplu, volumele 1 și 2.

Alături de mine va fi colega mea Voinea Adina, psiholog clinician, formator, supervizor și coach Adlerian, psihoterapeut cu formare în cuplu, psihodramă, experențială, somatoterapie și psihoterapie adleriană, cu o experiență de peste 23 ani în cabinet privat și 15 ani în spitalul de psihiatrie. Membra ESHRE, organizator de evenimente și colaborator al Universității din Brașov, pentru practica cu studenții de la psihologie.

O tabără nu ține loc de o terapie. Dar poate fi un început bun pentru întoarcerea „acasa”, în corpuri și în cuplu. Prin relaxare, conectare, joc și vacanță. Hai să regăsim împreună autenticitatea, profunzimea, sensibilitatea și sensul pierdut al ființei noastre! Să ne amintim cum se simte în corp iubirea!

„Laura, vreau tare să venim pe 22 iulie la workshopul tău de cupluri din Brașov. Dar soțul meu e reticent. Eu chiar știu cât de mult face o zi de-asta de focus pe noi. Spune-mi, ce facem cu aricii care ies greu din zona de confort?”

E al treilea mesaj primit pe tema asta. Am deja în minte o imagine cu un dulău hotărât care și-a adus ariciul în dinți la… O zi pentru iubire. E mijlocul verii, oamenii vor în vacanță, aricii vor să fie lăsați în pace pitiți undeva, tocmai când dulăii au chef să „analizeze” iubirea.

Și pentru că nu știu nicio vrajă prin care să țintesc inima aricilor precum Cupidon, m-am gândit că i-ar putea ajuta experiența unor pățiți ca ei care, mai cu voie, mai fără de voie, au ajuns în sala de grup live, printre alte cupluri.

Așa că am cerut feedback pentru ei de la alți arici și iată ce am primit…

„Chiar dacă sunt preponderent dulău, am și momente de arici. Mi-a fost frică la început să încerc terapia de grup, să încerc workshop-uri, să ies din confortul sesiunilor de terapie de cuplu. Eram un arici din acest punct de vedere. M-a convins faptul că o știam pe Laura și aveam încredere în ea, dar și faptul că ea și soțul ei urmau să facă exercițiile cot-la-cot cu noi. Să vadă și ei cum e să te simți sub reflector, să fie alături de noi, cei cu dificultăți în relație. M-a convins și faptul că soțul meu a acceptat cu puține rezerve să încercăm un workshop. Mi-a dat curaj să văd curajul lui. Mi-a dat încredere faptul că și el vrea să lucreze la relația noastră, să ajungem într-un punct în care să ne fie mai bine.

Am auzit în acel workshop lucruri pe care nu le-am auzit vreodată până atunci de la soțul meu, laude și aprecieri noi, neașteptate, care au sădit semințe de recunoștință îndelungată. A contat mult și că au fost spuse de față cu străini (deși la finalul workshop-urilor nu mai erau deloc străini, erau călători comuni în journey-ul relației de cuplu), cumva le-a dat o legitimitate mai mare decât dacă mi le-ar fi strigat în fața blocului, cu toți ai nostri în jur. Am încercat exerciții neașteptate și am aflat lucruri noi unul despre altul. E frumos ca după 7 ani încă să ai lucruri noi de aflat despre cel drag ție. Trebuie doar să încerci, să te joci și să ai încredere.” (C.D., femeie)

*****

„Pentru mine a fost greu să iau decizia de a participa la workshopul pentru cupluri. Dar frica, disperarea de a rămâne singur și ședințele de terapie individulă și de cuplu, m-au ajutat să fac acest pas.

Expunerea a fost maximă, mai ales la ședințele cu prezență fizică. La început mi-a fost teamă de greșeală sau de a ajunge într-o situație jenantă. Apoi, văzând problemele celorlalte cupluri, m-am relaxat, am început să empatizez cu alte persoane și să încerc să le ajut. Mi-am expus vulnerabilitățile ca să le arăt că nu e așa de rău.

Toate cuplurile au probleme, chiar dacă sunt diferite de ale cuplului tău. Asta te face să nu îți mai pară așa de rău la tine, te relaxezi și începi să vezi luminița de la capătul tunelului.

Nu îmi amintesc să fi avut experiențe negative în grup, dar au fost destule experiențe emoționale intense din care am învățat: cum să am grijă de parteneră, cum să o susțin în momente grele, cum să reacționez la stările ei sufletești.

În concluzie, în terapia de grup realizezi că nu ești singurul atacat de dulău. Sunt arici în situații mai grele, care se închid. Și chiar tu îi poți ajuta pe acei arici să lase țepii jos și să scoată capul afară. Pentru a progresa trebuie să ieșim din zona de confort. Dacă aș fi rămas acolo, riscam să fiu mâncat de dulău sau, și mai rău, să rămân singur.” (G.D., bărbat)

*****

„Mă simțeam vulnerabilă, nu aveam chef de povestea nimănui, era suficient de complicată a mea, nu voiam să vorbesc despre asta în fața altora. Nici soțul meu nu se simțea confortabil să se expună. Teama de a nu mai fi împreună cu el m-a făcut să ies de sub țepi și să accept să merg măcar o dată la terapia de grup.

Din experiența de grup am realizat ca lucrurile nu erau complicate doar in relația mea de cuplu, ci că fiecare dintre cuplurile participante aveau propriile povesti, unele poate mai complicate decât a noastră. Nu a fost ușor să mă expun din partea vulnerabilă, însă a meritat tot efortul. Grupul are o energie aparte, care m-a ajutat mult. Am urmat toate cele trei module.

Am continuat și terapia de cuplu. Soțul meu a înțeles de ce îmi era mai bine sub țepii de arici. Eu am înțeles de ce era el dulău. Avea nevoie să fie văzut, auzit, iubit. Doar așa credea că își poate împlini nevoile.
Am învățat în terapia de cuplu că dulăul, dar și ariciul influențează atitudinea celuilalt. Îl provoacă să fie pe rând când arici, când dulău. Odata ce am înțeles circularitatea, am învățat, și pe măsura ce am exersat a fost mult mai ușor, să ne alinăm unul pe celălat, să ne mângâiem, să ne iubim mai mult.
Am devenit mai prezentă, mai atentă la mine și la soțul meu, ceea ce a dus în sfârșit la armonie în cuplul nostru. Îi mulțumesc din suflet Laurei, călăuza noastră, pentru implicare, susținere și blândețe. Alături de ea ne-am regăsit și ne-am întâlnit ca si cuplu. Mulțumesc încă o dată.” (A.D., femeie)

P.S.: Eu am cerut doar câteva cuvinte… Voi ați mai întâlnit arici așa de vorbăreți pe teme de cuplu?

Iată evenimentul la care vă invit:

https://bit.ly/3NXYSwg

Mă prezint așa cum o fac de obicei în cabinet, în  fața cuplurilor venite pentru prima dată la terapie: ca om și ca profesionist.

Sunt Laura Pănăzan. Am 50 de ani. Sunt într-o relație de 29 de ani… care se reconstruiește în fiecare zi. Și am 3 copii frumoși și mari.

Ceva esențial despre mine, omul? Îmi place să pun în cuvinte scrise ceea ce simt. Mă ajută să mă clarific și să mă dau mai departe.

Sunt medic primar în Stomatologie generală.

Sunt psiholog, psihoterapeut cu dublă specializare în cuplu: în Psihoterapia Experiențială a Unificării și în Terapia Focusată Emoțional.

Practic cu pasiune ambele profesii, fiecare dintre ele reprezintă o parte la fel de importantă din mine, care oferă alinare durerii fizice și celei sufletești, având ca scop ultim obținerea unei stări de bine.

Eu știu că tu, clientul, și cu mine, terapeutul, semănăm. Suntem la fel de puternici și la fel de vulnerabili. Doar că tu exprimi mai mult una dintre aceste caracteristici. Înțelegerea că suntem de-o potrivă  și slabi și puternici reprezintă principiul care stă la baza empatiei mele pentru tine și care mă călăuzește să îți acord ajutorul potrivit.

În cabinet, să fiu martora efortului renașterii din cenușă a cuplurilor mă motivează și mă inspiră.

În cartea mea, Un dulău și un arici la terapie de cuplu, prezint așteptările nerealiste, prejudecățile cu care oamenii vin la terapie sau care îi împiedică să facă acest pas atunci când au nevoie.

Prin această carte, cu acordul clienților mei, te las să tragi cu urechea și să-ți faci o idee despre ce se întâmplă în spațiul terapeutic. Mă aștept să fii un pic… curios, dar și un pic temător. Cum ești?

Dragă cititorule, trebuie să-ți spun ceva din capul locului. Eu, ție.
Tu ești cel care ar putea avea „așteptări nerealiste” de la terapia de cuplu sau de la această carte. Sunt sinceră cu tine de la început.

Ai putea să te simți arătat cu degetul de mine, chiar din primul paragraf. Prins de guler. Pus în postura de „client”. Revoltat, poate.

Vreau doar să te aduc mai aproape. Să mă arăt cu degetul pe mine, de fapt. Să îți spun cine sunt eu, cea exprimată prin cartea aceasta. Dar mai întâi o să îți povestesc ceva.

La prima întâlnire cu Ștefan, iubitul meu de-o viață, cu aproape 30 de ani în urmă, eu, Laura, i-am enumerat defectele mele. „Asta sunt eu. Asta nu sunt, deși s-ar putea ca tu să îți dorești să fiu.” Deschiderea mea l-a făcut să îmi prezinte și el defectele lui. De obicei îndrăgostiții își văd reciproc și își arată unul altuia doar sclipiciul. Noi am preferat să ne confruntăm cu temerile noastre cele mai mari: „Dacă într-o zi ai să descoperi ce eu știu deja despre mine, nu ar fi ca și cum azi te-am mințit, ascunzându-mă, și am să te pierd?”

Aici, la prima ta întâlnire cu mine, vreau să îți spun ce eu știu deja despre cartea aceasta.

Cartea aceasta nu te va relaxa. Nu este o lectură plăcută de weekend.

Cartea aceasta te va provoca. Te va enerva. Te va face să simți în nebănuite moduri. Nu ai cum să nu te identifici cu câte un client din povestirile mele, pentru că relația de cuplu are o miză fantastică pentru fiecare dintre noi. Chiar și atunci când alegem să trăim singuri.

Cartea aceasta nu este beletristică, deși te poartă prin cartierul meu, pe malul unei mări, prin cabinetul de psihologie, prin niște suflete.

Cartea aceasta nu este transcrierea unui blog, deși are un iz de jurnal în Pretext și pe alocuri. Enervant pentru cineva care este în căutare de informații și găsește altceva. Probabil că e ca și cum îl tot duc cu vorba înainte să îi spun marile secrete.
Este modul meu de a-ți prezenta în paralel, în ordine cronologică, povestea din spatele scrierii. De la nivelul de idee aburindă și tic-tac al inimii care deja mirosea cu sete cartea, prin suișuri și coborâșuri, când în galop, când opintit, uneori cu pletele în vânt, alteori cu calul în cârcă, până la momentul în care am avut curajul să te las să mă citești. În călătoria aceasta, în care te iau părtaș dacă vrei, m-am simțit și mare impostor, și mare scriitor. O fi aiurea să îți spun asta de la început?

Cartea aceasta croșetează în mai multe direcții. Prin viața mea, prin terapiile de cuplu pe care le susțin, prin relația dintre noi doi pe care, iată, tocmai o pornim. Prin sufletul tău, dacă te lași. Dacă mă primești. Va fi derutant și obositor uneori să te tot mut dintr-un plan în altul. O să îți par, desigur, haotică. Dar îți garantez că toate firele țes structură, că toate cercurile se închid, că puzzle-ul va fi întreg la final. Că toate detaliile și variațiunile au un sens. O intenție bine definită. Tu.

Ai putea crede că am ambiția să te cresc, aroganța să îți dau lecții. Că te împing uneori spre introspecție fără ca tu să-mi fi cerut să-ți fiu terapeut. Vreau doar să îți arăt că noi doi suntem egali. Și pentru asta va trebui să vii la întâlnirea cu mine nu doar cu mintea deschisă și curioasă. Ci să îți pui la bătaie și inima. Altfel ai să uiți în două zile ce-ai citit, oricât de interesant ți-ar fi părut.

Cartea aceasta nu este un manual, dar poți învăța multe experimentând-o. Nu vei întâlni aici profesionalismul detașat, obiectiv, pur științific și impersonal dintr-o lucrare de doctorat. Nu prezintă studii de caz, ci frânturi de suflet. Nu are pretenția că aduce inovație în domeniu. Că atinge vreun vârf. Își propune să ajungă foarte aproape de tine. Într-o văgăună.

Cartea aceasta nu te va lăsa să faci din mine un idol. Chiar dacă ai nevoie de o autoritate perfectă la care să te raportezi și ai venit să o găsești aici. Chiar dacă admirându-mă m-ai citi mai ușor, mai nerăbdător și mai încrezător.
Vreau să știi din prima că sunt un om din carne și oase. Că am uneori conflicte cu soțul sau cu copiii mei. Așa cum am și momente de incredibilă conectare cu fiecare. Mereu am să îți arăt omul din spatele expertului. Cu mască, fără mască. Îți voi dezvălui emoția mea. Adevărul. Și uneori o să ți se pară cam mult. Pentru ce atâta dezvăluire? Parcă terapeuții trebuiau să fie impersonali, nu? Tu ce zici?

Dacă ai reflexul de a împărți lumea în Superiori și Inferiori, Buni și Răi, Atotștiutori și Ignoranți, Zei și Muritori de rând, Credincioși și Păgâni, Campioni și Terminați, e mai mult ca sigur că eu te voi dezamăgi. Pentru că îți voi arăta nu doar puterea, la care te aștepți, ci și vulnerabilitatea mea. Și asta te va face să te întâlnești cu propria ta vulnerabilitate, care doare. De aceea o să te superi rău pe mine și vei da cu cartea de pereți.
Ar fi bine dacă înainte s-o faci, ai mai citi o dată acest avertisment. Nu pentru că… „Ți-am spus eu!”, ci ca să-ți amintești că toate dezvăluirile mele au un rost, că emoția ta negativă este prețul întâlnirii cu adevărul tău. Este prețul conștientizării, primul pas spre schimbare și creștere. Abia atunci ne vom întâlni pe deplin, noi doi. Acolo unde doare.

Și n-aș vrea să îți scape faptul că dincolo de conflictele mele există mereu reconectare. Mă tem că ai putea fi atât de dezamăgit că există conflictul, încât să nu reușești să fii atent la cum îl folosesc.

Mai mult ca sigur că relația mea, pe care o expun în această carte, nu va atinge standardul relației de cuplu ideale din imaginarul tău. Înțeleg că ai avea nevoie să poată face asta ca să contrabalanseze relațiile blocate pe care le prezint. Sau propria ta relație de iubire, pentru care cauți aici o gură de fericire. Există filme cu happy-end și basme cu… „Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.”
Eu cred în… „S-au ascultat, s-au sprijinit, s-au alinat reciproc. Și au făcut față vieții mai bine împreună. ”.

Cartea aceasta este despre realitate. Despre cuvinte șocante uneori, alese cu grijă alteori, cu un scop anume mereu. Despre complexitatea unui om întreg, cu un spectru larg de culori emoționale, în care coexistă binele și răul. Ca și în mine. Ca și în tine.

Cartea aceasta este despre cunoaștere de sine, acceptare a tot și autoasumare, pentru ca motivația și speranța ta să vină din interior, nu din exterior. De la tine, nu de la mine. De la Sine, sâmburele tău de divin, nu de la un „moș cu barbă” din ceruri.

Sper că o vei primi în cele din urmă ca pe un dar, ca pe o înțelegere mai cuprinzătoare și mai aproape de adevăr a naturii umane. A propriei tale ființe.

Eu nu mă „machiez”. Tu?