Când scriu parcă mă vizitez pe mine
Și cea mai importantă îmi dau voie să fiu,
Pătrund în cămăruțele-mi cele mai profunde,
Orice gând, orice sentiment se exprimă viu.

Când scriu mă simt acasă și prințesă răsfățată,
E ca și cum m-ascund să fac prostii.
Rezolv totul în jur și mă sustrag din viață
Ca să înot puțin în lumea mea de grozăvii.

Când scriu n-am responsabilități și n-am vârstă
Și timpul nu m-apasă, stă în loc,
Mă lăfăi între perne, zâmbesc toată,
Mă umplu de entuziasm, energie, joc.

Mi le îndes în suflet și prin buzunare,
Când mă întorc la treabă să-mi fie ușor
Și dau din ele celor ce îmi ies în cale.
Cu poezie-n viață simt că zbor.

Și viața-mi dă subiecte de poveste:
„Luna se-admiră-n mare” sau „Stelele tac”…
Din șnurul cu trei fire care se-mpletește,
Viața, poezia și sufletul meu desfac.