Gură de iarnă pe cer cenușiu…
Stau la o masă cu mine și scriu.
Sorb dintr-o ceașcă, dar nu mă-ncălzesc:
Glasul și zâmbetul tău îmi lipsesc.

Golul de tine e aprig și dens.
De suflet mi-atârnă un strigăt imens,
Dar tac și adulmec nimicul prezent
Să aflu-a ce doare actorul absent.

Și care nevoie-mi jelește de dor?
Mi-e sete de tine, de dans și de zbor…
Disec suferința, sub lupă o pun.
Ce parte din mine nu pot să-mi asum?