M-am obișnuit cu freamătul din suflet
Și-acum mi-e teamă c-aș putea să-l pierd.
Mă simt pulsând, vulcan sunt de lumină.
Dacă o să mă sting? Dacă-ncetez să fierb?

La inceput această stare nouă
De tremur venit din străfund
M-a panicat, mi-a dat nesiguranță
Și-am vrut să scap cumva, să o alung.
 
Dar nu aveam control, mă domina
Când aș fi vrut mai tare s-o acopăr
Mă cuprindea in vraja ei orgasmic
Și-ncet încet am constatat că îmi plăcea.

E ca si cum m-am împrietenit
Cu trupul meu cel nou si tânar de femeie
Și ne-acceptăm, și ne iubim, și-am fuzionat
Și-l las să m-amețească și să fie.

Acum îl port cu mine peste tot,
Îmi place și sunt mândră că se vede,
Îmi simt celulele vibrând înot
Într-un ocean strălucind de iubire.

Și-ncerc s-ating pe alții, să-i contaminez:
E virus, drog, iluzie sau nebunie?
Nu vreau sa știu, nu vreau s-argumentez.
Vreau doar să mă observ. Respir beție.

Hei, voi, frumoși care simțiți ca mine,
Să n-adormiți la loc, rămâneți vii!
Și-n lumea asta cu reguli meschine,
Hai s-acceptăm să fim mereu copii…