Nu știu de ce…
Azi nu mi-a reușit nimic,
De parc-am pierdut cârma,
Și mi-a venit să plâng un pic,
Soarta să-mi piardă urma.
Că prea mă-nvârte cum vrea ea
Râzând că-s prea naivă.
Aș vrea o pauză să-mi dea,
Doar o „oră festivă”.

Nu știu de ce…
Am obosit luptând s-aleg
Corecta variantă
Ca mai apoi să înțeleg
Că era evidentă
Și că oricum se întâmpla
Din alte n motive.
Iluzia de-a controla
E dor de nemurire!

Nu știu de ce…
Uit că cu sufletul zâmbesc,
Doar gândul meu se strâmbă
Dacă în loc să o muncesc
Viața o las să curgă.
Și că orice ar mai urma,
Fiind aici pe bune,
Pion, tura sau regina,
Particip la minune.

Se pare că…
Oră festivă, poți pleca,
Acum mă simt mai bine.
Și mâine doar voi observa
Tot ce vine spre mine.
Hai, vino, soartă, înapoi,
Provoacă-mă cu toate:
Frustrări, iluzii și nevoi.
Joc cu seninătate!