Spune-mi cum îți tratezi ideile nebunatice și-o să-ți spun cine ești!

Unii cu față serioasă
Le sugrumă chiar din fașă.
Seriozitatea tu mai poți
Să o-ncadrezi la calități?

Alții-s foarte ocupați,
Importanți, bine stresați,
Nu pierd timpul cu prostii!
Au treburi, nu nebunii!

Unii nici curaj nu au,
Viața nu le aparține,
Parcă ar fura ce n-au.
Pericol! Interzis! Rușine!

Alții tot fac calcule
Și le dă cu virgule.
Imposibil! Complicat!
În banca lor s-au blocat.

Și rămân destui ca mine
Riscul să îl provoace.
În loc de „Ce zici, lume?”,
„Sufletului ce-i place?”.

Efort e de-asumat mai mult:
Bani, timp, spațiu și sudoare
Ca nebunia s-o asculți,
S-o lași să se desfășoare.

Ei freamătă d-entuziasm,
Au motorașe suplimentare
Ți-e frică ce mai clocesc…
Și tremură de nerăbdare.

O idee nebunatică…
În piept îți pulsează,
Aprinde luminițe sub piele,
Viața experimentează,
Copil pus pe șotii te cere.

O idee nebunatică…
Își merită banii,
Și iese prin toți porii,
Dă savoare vieții
Și-i secretul tinereții.

O idee nebunatică…
Te unge pe suflet,
E transpusă-n zâmbet,
Face ochi de căprioară
Și ten fin de primăvară.

Am o idee nebunatică…