M-a trezit dimineața bleu-albastră.
Susură zăpada topită sub fereastră.
Pământul negru cu-apa se sărută.
Păsările despre primăvară discută.
Aerul miroase-a proaspăt, ud și rece.
Secunda leneșă observă tot ce se petrece.
Mi-e dor să înfrunzesc cu dragoste de viață.
Învăț schimbarea de la albastra dimineață.

Mi-e dor, cu freamăt dulce, trupul să-mi arcuiesc
Și să pornesc la luptă, ziua s-o cuceresc.
Vreau să-mi pătrundă-n casă primăvara
Și să mă umple cu firescul și candoarea.
Vreau să o văd cum izvorăște din pământ,
Să o ascult adusă pe aripi de vânt,
Să simt brândușele că vor să izbucnească
Și rândunelele râvnind să se iubească.

Să urzesc vise noi zise proiecte,
Să-mprospătez obișnuințele defecte,
Să amețesc de verde și de crud,
Să râd, să plâng, să mă iubesc, să zburd.