Frumoaso,

Ne umplem de minciună până când
Epuizăm tot adevărul de prin gând.
Și atunci ultima fărâmă de ființă,
Sămânță pură de credință,
Strigă cutremurând toate măștile suprapuse
Ce se prăvălesc în cascade de cioburi-țepușe
Rănind adânc mlădița rămasă liber să respire
Adevărul vindecător, esență de nemurire,
Bază pentru construcția unei noi lumi:
Un loc, o poveste și-un drum să-ți asumi.