Poezii

Din ultima fărâmă

Frumoaso,

Ne umplem de minciună până când
Epuizăm tot adevărul de prin gând.
Și atunci ultima fărâmă de ființă,
Sămânță pură de credință,
Strigă cutremurând toate măștile suprapuse
Ce se prăvălesc în cascade de cioburi-țepușe
Rănind adânc mlădița rămasă liber să respire
Adevărul vindecător, esență de nemurire,
Bază pentru construcția unei noi lumi:
Un loc, o poveste și-un drum să-ți asumi.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s