mâinile noastre întâlnite într-o seară de august
noi neștiind ce să ne spunem
ele părând a fi cunoștințe vechi
îmbrățișate cu bucurie mută
întru alinarea  îndelungatei căutări
reconfirmate ca întreg, ca pereche
regăsind hrănitoarele jocuri-atingeri
mâna mea mai albă, mai fină
mâna ta mai colorată, mai aspră
potrivirea dintre diferențe
chemarea să le-ntâlnim în fiecare zi
dialogul lor, paralel conversației noastre,
plin de culoare și de greutate

o biserică cu alură de castel
un preot aducând harul cununiei între mâinile noastre
lumina arzândă dintre ele inundând trupuri, oprind gânduri
atâta prezență în acest contact, de parc-am fost prinși într-un vârtej
întreaga lume exterioară pălită, amuțită
noi înșine fiind doar această atingere

mâna ta copleșită de recunoștință
mulțumind mâinii mele după fiecare naștere a copiilor noștri
zbaterile ca părinți tineri ori ca profesioniști în devenire
și întâlnirea mâinilor noastre, oază de acasă hrănitor
mâna ta răsfățându-mi talpa
mâna mea răsfățându-ți creștetul
mâna unuia alinând cu iubire fierbinte durerea celuilalt
sau ștergând cu mângâierea riduri

ani mulți, mai senini sau mai tulburi
dansul mâinilor noastre
propria lor versiune despre ce-am devenit
limbajul lor, din timpuri și lumi secrete
continuând să cânte iubirea

eu, spălându-mă pe dinți în oglindă
tu, bărbierindu-te în oglinda opusă
noi, spate în spate
ele, mâinile noastre împletite…