aș putea să te mint
că sunt sigură pe mine,
că sunt sigură pe tine.
aș putea să te mint, dar e totuna.
eu n-am să pot să cred minciuna.
știu că mi-e frică să nu ne pierdem.

mi-e frig, mi-e-ntuneric
și-mi spun că iese soarele curând,
ba chiar i-o iau înainte-mbrăcând
rochițe vesele subțiri…
iar frigul mă zguduie-n răspăr
cu-o porție zdravănă de toamn-adevăr.

țesem cu migală iluzia fericirii,
… de fapt a nemuririi,
n-o să reziste mai mult ca o reclamă!
pe scena adevăr, viața o destramă.
cât timp ne îmbătăm cu iluzorii vise,
noi înșine rămânem în culise.