Toamna asta a venit prea iute,
prea cu ploaie, vuiet și noroi.
Bradul meu semeț are crengi rupte
deși-și ține fruntea neclintită pentru noi.

Tot așa și eu simt amănunte
despre neputință și singurătate.
Mă îmbrățișez cu doruri multe
pe sub brațele-ți înconjurate.
Mă disip în grijile mărunte,
sarcinile-ndeplinesc cu strășnicie.
Din nonsens vreau să-mi răsară sensuri culte,
ar cu viața mea prin veșnicie.