Poezii

Haihui

 

Prin ploaia măruntă mă plimb și mi-e frig.
Ating nesiguranța și zădărnicia.
Și frunzele putrede-n  toc mi se prind.
Înghit singurătatea și nimecnicia.

Alunec pe moarte, dar nu mă opresc.
E incredibil că-i atât de toamnă.
Îmi plouă cu lacrimi prin tot ce gândesc.
M-aș ghemui, dar am un trup de doamnă.

Și pașii mă duc pe ascunse alei.
Ceva mă îndeamnă mai departe.
Mi-arată tristețea culorile ei,
De parcă-s plagiate dintr-o carte.

N-aș vrea să te pierd, dar nici nu te vreau.
Pe mine mă conțin în seara vastă.
Aproape de cer, în leagăn mă dau.
I-atâta frumusețe-n clip-această.

Hoinar rătăcind mă pierd și mă strig.
Continui cu râvnă să merg apăsat.
Mă scutur de tine. Ne pierd, ne câștig,
Prin mie de ițe legați dezlegat.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s