Arhive pe categorii: Poezii

Poezii

A scrie

Prietenei mele, Jeanina

Mi-e dor să scriu și-s pregătită,
Cu pixul pe hârtia albă umbră fac,
Tac și ascult cu-atenție-ascuțită
Și-aștept cu nerăbdare setea să-mi împac.
Azi e așa pustiu pe drumul către Tine,
M-ai uitat, Doamne, de nu-mi spui nimic?
M-am relaxat, dar, iată, tot nu vine
Nici o părere, un semn cât de mic…

Eu am răbdare și rămân la pândă,
Știu că vibrația mă va cuprinde,
Știu c-o să simt emoția crescândă
Și-am să o descifrez cu luare-aminte.
E ca un val ce vine peste mine,
Mă înfioară și sus mă ridică,
Mă poartă către cer, m-apropie de Tine,
Mesaje importante să îmi zică.

Și simt întâi o stare de poveste,
Apoi un sentiment înlăcrimat,
Uneori două-trei cuvinte sufletul primește,
Alteori e bombardament cu vers ritmat.
Și poate fi atâta greutate
-n emoția care adânc pulsează,
Încât ca s-o exprim cu claritate,
Muncesc s-aleg cuvintele care-i vibrează.

Sau pot să mă trezească-n miez de noapte
Cuvinte repetate obsedant,
Nici nu înțeleg dincolo de șoapte
Ce vrea să spună murmurul vibrant.
Abia când mă apropii de final
Capătă formă-ntreaga poezie,
Se luminează-ntregul arsenal,
Ultimul vers creează armonie.

Și-aș vrea să-ți mulțumesc pe-această cale,
Strop de talent, fărâmă de divin,
Pentru că luminezi la mine-n suflet
Și prima gust cuvintele ce vin…

Standard
Poezii

Umanistul

Mezinului meu

Ai venit să ne-nveți bunătatea,
Să ne spui că ne vezi în străfund:
Esența și calitatea,
Tot ceea ce suntem profund.

Vezi oamenii de după mască,
Simți spiritul dincolo de rol,
Îți place armonia să domnească
Și flori tu știi să pui în suflet gol.

Vorba ta bună pare îngerească,
Și-mbrățișarea ta-ncălzește-un uriaș,
Tu știi semințele din noi să faci să crească
Și ne înveți spre noi să facem pași.

Dacă-ncercăm să ferecăm emoții,
Tu le descui, le-ncurajezi să zboare,
Ne rogi să fim mai buni cu toții
Și orice mic conflict te doare.

Și ce model de introspecție poți fi
Când ne explici ce simți amănunțit,
Metafore brodezi, fiord descrii
Atât de natural și iscusit.

Toate acestea le faci printre șotii,
Iubești fete, joci fotbal, glumești,
Ne-ntrecut ești în tainele școlii
Și minte și mușchi vrei să crești.

Continui să fiu fascinată
De puiul ce luptă să crească,
În contrast cu lumina curată
Ce ESTE doar ca să IUBEASCĂ…

Standard
Poezii

Prințesa

„Am un vis frumos cu o fetiță,
Roz-bombon și păpuși să-i dăruiesc.
Bijuterii, dantele și rochiță,
Cochetării să poarte îmi doresc…”

Și am privit spre cer cu rugăminte,
Apoi l-am implorat pe-al meu iubit,
Cu ochi adânci și cu sărut fierbinte:
„Te iubesc! Vreau o fată!” i-am șoptit.

Cam așa suna a mea dorință
Într-un miez de vară aurie,
Iubeam cu patimă și cu cerință
La ceasul când a fost să fie…

Și am primit o mică cuconiță
Cu aer de prințesă din povești,
Știa ce vrea și ce nu vrea cu fiță,
Pretenție de case-mpărătești.

În plină iarnă ea voia rochiță,
„De ce n-am toc? De ce am unghii mici?”
O adorau băieții-n grădiniță
Și ea strâmba din nas că sunt prea pici.

Azi e prietenă cu o oglindă,
Își poartă părul lung, buclat, castan-roșcat
Și haine toată ziua schimbă,
Cu unghii lungi, machiaj de bal mascat…

Dar are și talente-aristocrate:
Pe clape de pian inima-ți frânge,
Pictează cu culori sofisticate
Și ca să scrie din adânc stiloul strânge.

Dacă prin casă-un lucru-am rătăcit,
Cu ochi de vultur ea îndată îl găsește,
Ca pe chichița ce-n problemă s-a-ncâlcit,
Ca pe umorul care din conflict bufnește.

Pare cea mai dezordonată fată,
Dar când face curat ea mă uimește,
Pare obraznică și răsfățată,
Dar când mă-mbrățisează mă topește.

Atâta frumusețe și atâta sensibilitate,
Deși îmi amintesc de tot ce mi-am dorit,
Așa de bine se-mpletesc cu creativitate,
Încât e incredibil, Doamne, ce-am primit…

Standard
Poezii

Copil cu har

Fiului meu cel Mare

Atunci când mă gândesc la tine
Iubire-nlăcrimată mă cuprinde,
Din miez până în țărmuri vine
Cu griji și cu speranțe să inunde.

De-ai ști cam cât de mândră m-ai făcut,
Să te cunosc, tu, spirit ne-mblânzit,
Un prinț năvalnic și de ne-ntrecut,
Ca din povești în a mea viață ai venit.

Te-am admirat și nu te-am înțeles,
Erai atât de diferit de mine,
Atât de prețios și de ales,
Că n-am știut să mă comport cu tine.

Dar am luptat nespus să mă pricep,
Am studiat și m-am bătut cu mine,
M-am tot schimbat ca să te înțeleg
Și ca să pot comunica, cu tine.

Deși părea că mă apropii,
Tu mai departe ai fugit mereu,
Ba prea serios, ba pus pe șotii,
Tu râzi de viața muritorilor precum un zeu.

Și deși știu că nu ți-am făcut față:
Nu te-am convins că-i strașnic pe Pământ,
Mă-ntreb în fiecare dimineață
De ce-ai venit, de ce eu mamă-ți sunt?

Sub pleoape grele când mă las să FIU,
Nu mă mai tem c-ai putea să te pierzi,
Că o să-ți placă viața toată ȘTIU,
Cu harul tău minuni c-o să creezi.

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Posesiuni

Venim pe lumea asta goi
Și ei ne dau un nume
Ce credem că e despre noi,
Ne place să răsune.
Apoi de mamă ne legăm,
Devenim cine suntem:
Ne trebuie să ființăm
Un om să ne asculte.

Și peste tată, surori, frați,
Mătuși, unchi și bunici,
Prietenii sunt preferați,
Ne trebuie iubiți…
E ca și cum știm că putem
Să oferim iubire
Și dor nespus să o avem
Provoacă devenire.

Și cunoștințe-acumulăm
Ațâțați de căutare,
Apoi ne identificăm
Cu profesia Cutare.
Și când, iată, ai un fiu,
Întrebi cu uimire:
„Oare cum puteam să fiu
Când nu erai, copile?”

Case, conturi și mașini,
Standarde de viață
Numele par că-ți susțin…
Ești doar o paiață!
Doamne, câte-ai adunat!
Și cât ești de mare!
Nu-i așa că-i fascinant
Că poți sta-n picioare?

Dar, vai, astăzi ți-a plecat
O ființă dragă…
Și-acum cine ești de fapt?
Pari așa beteag / –ă…
Și aici ce-ai mai pățit?
Iată, te-au furat hoții,
Dar pare mult mai cumplit
Că n-ai actele, nu zloții…

Și copilul s-a desprins:
Poate singur să trăiască.
Ce din tine a pretins
Că tu-l faci să viețuiască?
Și perechea ta se pare
Că se tot desprinde…
Ce rămâi și unde doare?
Ce se tot prelinge?

Fiindcă nu te-a-mbrățișat
În suflet, iată, degeri.
Cu totul te-ai fi disipat
Sub pielea sa de înger.
Cine ești tu fără el?
Dar el fără tine?
Dependența e de fel
Tocmai fuziune.

Vechi prieteni te-au rănit,
Ți-ai știrbit venitul.
Cine-ai fost, ce-ai devenit?
Unde ți-e ursitul?
Și cât trebuie să pierzi
Să te vezi pe tine?
Amintiri cât mai dezmierzi?
Când vei FI în fine?

Palmele dacă-ți aduni
Să privești de-aproape,
O să-ți spună-așa minuni,
Dincolo de șoapte
Și vei plânge săptămâni
Și-o să-ți fie bine,
Dup-atâtea căutări
Te găsești pe tine!

Standard
Poezii

File din povestea vieții

Esență verde-crud de primăvară,
Aburi de curcubeu ca o părere,
Zâmbet pe sub mustață într-o doară,
Suflet de om gelos stors de durere.

Roz-bombon explodat în cireș,
Vultur umbrind piscuri cu întinsă aripă,
Inocență de copil crezând fără greș,
Frică de viață pe chip împietrită.

Soare scăldat pe jumătate în mare,
Alb pufos de zăpadă curată,
Prima iubire de-o imensă candoare,
Lacrimă erozivă de mamă uitată.

Buze moi de bărbat pe gât arcuit de femeie,
Sete pe drum de munte stinsă de izvor rece,
Întoarcere acasă cu sunet de răsucită cheie,
Iubire nesfârșită și care totuși trece.

Nostalgie de toamnă galben-arămie,
Pumn de bebe strângând deget de mamă,
Strigăt de pescăruș peste insulă pustie,
Iluzie tentantă ce crâncen se destramă.

Magnolie, vampă cu aer regal,
Ochi de-ndrăgostiți pe care nu-i poți desparte,
Șerbet de lămâie-n sezon estival,
Iubire fără margini în ceasul de moarte.

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Gânduri

Când nu ești lângă mine
Tot spațiul se disipă,
E-așa gol fără tine…
Te-așteaptă orice clipă.

***

Și dacă tu n-ai fi
În ce m-aș oglindi?
La cine m-aș gândi
În fiecare zi?

***

Ce latură din mine
-mi lipsește fără tine?
Mă doare dependența.
Percep incongruența.

***

Și între noi sunt kilometri sute
Iar ochii fără tine s-ar obișnui,
Dar buzele tot vor să te sărute
Și nu-țeleg prea mult din ce poți fi…

***

Ești plecat de-o săptămână
Și eu m-am organizat,
Mi-am fost eu tată și mumă,
Iată că m-am descurcat.

***

Și câteodată îmi imaginez
Fete frumoase cu care flirtezi…
E doar un gând pe care sursa mi-l trimite
Să vadă inima din piept cum mă înghite.

***

Aș lua un vis să mă ducă la tine,
Să mă găsești pe pernă așteptând,
Să îți pătrund în minte printre gânduri
Să-ți povestesc cât de frumoasă sunt.

***

Aseară parc-ai fost grăbit
Să scapi de convorbire
Și evident că m-am gândit
C-aveai o întâlnire…

***

Dorul sufletul îmi frânge,
Gândul se crapă în minte,
Teascul inima îmi strânge.
Tare-i greu să stau cuminte.

***

Gânduri vin și gânduri pleacă,
Emoțiile năpădesc pulsânde.
Urmăresc cum mă încearcă,
Toate vor să mă înfrunte.

Și uneori toate tac,
Liniște-i la mine-n suflet,
Mi-am rămas doar eu să zac
Fără nici un fel de zumzet.

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Acut

M-am îmbolnăvit de primăvară,
Mi-a pătruns lumina până-n beci.
Crudul ei năvalnic mă-nfioară
Dezgropând păreri din alte vieți.

Și acum pulsez înspăimântată
De un dor venit de nu-știu-unde,
Amețesc și sunt impresionată
De miresme, de culori, de unde…

Și vreau să adorm la mine-n suflet,
Să zburd printre Laure-copii,
Raza să o prind în pumn cu-n zâmbet
Și să o prefac în stele mii.

Să-mi aprind cu ele toți rărunchii
Și iubire să-mi îndes în buzunare
Să-mi pansez cu dragoste genunchii
Scrijeliți în vieți de disperare.

Tu, lumină, m-ai rănit de moarte,
Tu, lumină, pari să mă învii,
Ești motiv și rezultat în toate,
Credincios de-a pururi îți sunt, știi!
… Mă surprinzi cu siguranță și cu pace
    Și oricând din mine faci făclii…

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Dacă taci…

Dacă taci poți s-asculți răsăritul
Cum inundă lună și stele.
Dacă taci poți surprinde trezitul
Din aripi de păsărele.

Dacă taci poți s-auzi cum raze
Pătrund în crânguri și-n vise,
Aducând cu ele speranțe,
Trezind viața-n semințe.

Dacă taci auzi seva sculând copacii,
Grăbită să hrănească mugurașii,
Dacă taci poți bobocul de floare
Să-l prinzi pocnind cu candoare.

Dacă taci asculți oamenii-n case,
Agitați să pornească la treabă
Și școlari cu emoții frumoase
De frică, somnolență și grabă.

Dacă taci auzi gărgărița
Ieșind de sub frunza foșnită
Și-o s-o vezi cum se pune la soare,
Nemișcată-n a ei alintare.

Dacă taci s-asculți pasul cum bate,
Răsunând pe trotuar sacadat,
O s-auzi sentimentele toate,
Frământări de om preocupat.

Dacă taci o să simți armonia
Gălăgiei acestui Pământ,
Te va fermeca simfonia
A tot ce-i lumesc și preasfânt.

Standard
Poezii

Când ești plecat

De dorul tău, iubite, mă topesc,
De dorul tău sunt toat-o poezie,
De dorul tău secunde m-asurzesc,
De dorul tău durerea las să fie.

Ca să te uit muncesc organizat,
Ca să te uit mă preocup de mine,
Ca să te uit sunt mamă ne-ncetat,
Ca să te uit alung gândul ce vine.

De dragul tău casa-i cu flori împodobită,
De dragul tău am inventat bucate-alese,
De dragul tău respir cu inima grăbită,
De dragul tău aștept cu patimi ne-nțelese…

Standard