Poezii

Fără tine, eu

Unu plus unu,
când e cer senin,
când ascult melodia din zări și adie puțin,
sunt ceva șanse să-mi dea suflet plin.

Dar ce fac dacă norii vin,
mă-mbată gustul de pelin
și-mi umblă gânduri cu venin
căci unu minus unu-mi dă al naibii de puțin… ?

Păi pot să farmec cuvintele
să le amețesc năstrușnic între ele
să-și uite sensurile grele
pentru-nțelesuri mult mai ușurele.

…Picioruș de arpagic
cu aliură de voinic
vreau să-ți ghicesc în buric
despre tot, despre nimic…

Tot așa-mi prezic și mie
câte-n stele și-n pustie
ce-a tot fost și ce-o să fie
din nicicând în veșnicie.

Doar că vine câte-o zi
cu concret cât să nu-l ții
și metaforele vii
ce-mi erau căluți zglobii
mi le face bucăți mii
să se vânture-n pustii
să mă-ntreb pe unde-oi fi,
Doamne, de nu vrei să-mi vii…

Standard
Poezii

Fără tine

Mi-e foarte dor de tine cât încă n-ai plecat
Și inima îmi bate de-un gând îndepărtat.
Mi-e frică, mi-e dorință, mă dori până-n zenit
Și inima îmi tună cu gând nedefinit…

Observ aliniate cum zilele răsar
Ca niște file albe nescrise-n calendar
Și nu mai am răbdare să aflu ce-o să fie,
Mi-e dor de ce urmează ca de o nebunie.
Atomi și molecule-mi pornesc din trupul mic
Vibrează către mâine curioase de nimic
Și nu mai am răbdare să aflu ce-o să vie,
Mi-e dor de ce urmează ca de o grozăvie.

Hei! stați aici, celule, în hamuri v-am legat,
Trăiți cu disperarea iubitului plecat,
Stați să simțiți vârtejul de trup îmbrățișat,
Stați să gustați sărutul pe sentiment pulsat.
Vă mai arăt o dată cât de bărbat arată,
Vă mai așez o dată pe inima lui toată.
Stați să simțiți vârtejul de trup înconjurat,
Stați să gustați sărutul pe sentiment curat.

Și gata, ești la ușă, secunda s-a sfârșit
Și pasul drept te duce pe-un drum nelămurit.
„Te iubesc!” se repetă, sufletu-i răvășit
Și pasul drept te poartă pe drumul infinit…

Standard