Cerne fin, alb-cenușiu,
Tremur’ purici de zăpadă,
Frigul șuier-a pustiu.
Doar o cioară stă să vadă
De pe colțul unui bloc
Cum dansează-n ritm hai-hui
Fulgi. Și pare mândră foc
Scrutând țara nimănui.

Separată-s printr-un geam
De fantasma cea lăptoasă.
Mulțumescu-ți ție, neam,
Pentru-acest strașnic acasă
Și-nțeleg c-am moștenit
Și confort și relaxare
Fi’ncă tu ai și gândit
Tremurând într-o ninsoare.