Poezii

poticnire

ceață rece, plopi țepeniți.
hârjâială în gât și ochi amorțiți…
trebuie să fac și e musai să fiu.
iar voi ajunge la treabă târziu.

mână nătângă, picior înghețat,
minte uitată în urmă, prin pat…
sarcini aride m-au concediat.
corăbii vestite mi s-au înecat.

mi-e dor de cuvinte,
nu le pot denumi.
mă-ntorc către mine:
te rog, soare, să-mi fii…

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s