Arhive pe categorii: Poezii

Poezii

Cărările vieții

Pe chip îți sunt desenate frumos toate cărările vieții.
Le știu pe de rost și le colind în aura dimineții.
Fiecare are poveste de spus despre sufletul din stăfund.
Nu mă mai satur să recitesc mesajul lor profund.

Și câte-amintiri comune-ntâlnesc prin riduri și prin vâlcele.
De-o viață cei mai buni prieteni am fost cu bune și cu rele.
Și câte emoții sunt scrise citeț pe frunte și lângă buze.
Un univers despre trecut cu mimici călăuze.

Dar ochii-au culoarea schimbată-n prezent a clinchet de stele.
Privesc fascinată și mă cufund prin galaxii rebele.
E-atâta sete și dor de-adevăr în puțul privirii.
Mi-e teamă că m-aș putea rătăci prin mrejele-oglindirii.

Știu cine ai fost, nu știu cine ești și ce-ai vrea să fii mâine.
Știu că te iubesc și sunt aici cu apă și cu pâine.
Și știu să mă prind în jocul lumesc să îți primesc sărutul.
Dar știu și să zbor înalt și să cânt, să cuceresc văzduhul.

Standard
Poezii

Flirt

Călătorind pe-o cărare de frunte,
Alunecând pe-nfiorata sprânceană,
În colț de ochi, peste riduri mărunte,
Rouă desprind din vârful de geană.

Pleoapa gustând pe sub ochiul fierbinte,
Tâmpla golind de păreri și de gând,
Peste pomeți pot lumina atinge,
Lobul urechii-ntre buze îl strâng.

Cobor liniștit pe al feței hotar,
Mă odihnesc în gropița din barbă,
Buze-ncrezute deasupra răsar.
Simt cum m-așteaptă și vor să mă aibă.

Colind circular prin roșul de gură.
În colț când m-apropii mă prinzi șmecheresc.
Mă lași să pătrund, mă conții cu căldură.
Nici nu mai știu dacă dau sau primesc…

Standard
Poezii

Eu, Tu, Noi

M-am pierdut printre grijile mii,
Printre gânduri și dureri pătimașe.
Vreau să știi cine ești și să fii
De dincolo de fricile golașe.

Sufletu-mi spart s-a risipit,
Cioburi am de-adunat și lipit.
Te-ai rănit fiind prea iubit,
Confirmat, sfâșiat, împărțit.

Ce-a rămas din cine eram?
Cât mai pot să cred, să zâmbesc?
Ce nevoi nu îți ascultam?
Ce mocnește sub pieptu-ți lumesc?

Cum să facem să ne ridicăm,
Trup nou peste miez să plămădim?
Cum să facem să nu ne uităm,
Să fiu și să fii și să mai fim?

Suntem în pericol de moarte,
Dar ce ocazie proaspeți să fim…
Peste-adevăruri și minciuni deșarte,
Eu te iubesc. Oare noi ne iubim?

Standard
Poezii

Cu tine

Prințesă veselă și luminoasă
Când mă iubești și-mi spui că sunt frumoasă,
Devin o babă ridată și tristă,
Plânsă-n batistă,
Când ne certăm.
Stând lângă tine-aș îndura de toate,
Și Universul să se-oprească poate,
Grijile-s mici când suntem împreună,
Până la lună,
Știm să zburăm.

Aș vrea să simt iubirea ta o viață,
Să-ți pot zâmbi în orice dimineață,
Aș vrea mereu în mâna ta să fiu,
Până târziu,
Pe pieptu-ți stâng.
Și dintre toate fetele din lume,
Care te simt bărbat cald și anume,
Pe care-n suflet știi să le privești,
Ca să le crești,
Eu să-ți ajung!

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Dumnezeu

M-am jucat cu o mână de lut
Și-am suflat între palme în ea,
Inimă, simțuri și creier ți-am pus
Ți-am dat viață din ființa mea.

Ca să te fac pe tine fericit,
Chiar și tristețea mi-a trebuit!
Câte minuni am inventat,
Cer și pământ Eu am creat.
Le-am pus stele și soare și lună,
Ca ele despre mine să-ți spună,
Le-am pus mare, munți și izvoare,
Să vezi și-aproape, și-n depărtare.

Și fiecare fir de iarbă
Era un motiv de încântare,
Pe care în marea-ți grabă
Cel mai des îl calci în picioare.
Ți-am dat păsări și curcubee
Și sunetul dimineții de vară,
Ți-am dat pește în eleștee,
Candoare din alb de zăpadă.

Ți-am dat sămânță pentru pom înflorit,
Ca să te învețe creația,
Femeie, prieten, copil ți-am dorit,
Să poți trăi toată grația.
Dar mai presus de toate
Ți-am pus suflet din sufletul meu,
Să simți veșnicia clipei, poate…
Iubind să poți fi și tu zeu.

Și tu tot nu ești mulțumit,
Nu te placi, hulești numele meu,
Te simți singur, slab, neiubit…
Deși ești pui de Dumnezeu!

Standard
Poezii

Trezire

Prietenei mele, Alexandra

Verde viu, cireșică de mai,
Gust de căpșună cu-aromă de rai,
Caisă zemoasă și floare de soc,
Nu puteți spune că eu n-am noroc!

Mi-e inima plină de cerul senin,
Grijile pleacă, speranțele vin.
Mi-e gândul alene pe-aripă în zbor,
Visele mele plutesc pe un nor.
Mi-e poftă de bine, mi-e lene de rele,
Mi-e dor de toate instinctele mele,
Să-mi amintească cine sunt eu,
Cât sunt țărână și cât dumnezeu.

Puțină mișcare și corpu-mi trezesc,
Dușul mă spală de glodul lumesc,
Parfum la ureche, zâmbet în oglindă,
Ridul din frunte pare s-o-ntindă.
Rochie sexy, păr despletit,
Luciu de buze și toc ascuțit.
Cântec de mare și vânturi de pisc,
Sunteți în mine: știu că exist.

Sunt hotărâtă să-mi fie bine.
Viața aceasta e despre mine.
Trag aer în suflet să-l simt primenit,
Dimineață frumoasă, bine-ai venit.

Standard
Poezii

Dor de soare

Mi-e tare dor de soare,
Mi-e tare dor de cer,
Prea mult nor, prea răcoare
La mine-n cartier.
Am obosit de ploaie,
De trist și întuneric,
La mine în odaie
I-un susur periferic…

Mi-e dor să fiu lumină,
Și zâmbet și femeie,
Mi-e dor să fiu senină,
Mi-e dor să fiu scânteie.
Am obosit de gânduri,
De frici și de regrete,
Am obosit de umbre,
Am obosit de pete.

Și ploaia mă tot spală
De griji și de dureri.
Mi-e dor să fie vară.
Mi-e tare dor să sper.
Mi-e dor să fiu cu tine
La margine de cer.
Doar noi să fim pe lume,
Iubire și mister…

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Tot plouă

Și azi îți plouă-n suflet ca și ieri.
Credeai că soarele-astăzi va răzbi…
Nu-nțelegi rostu-acestei primăveri.
Și azi ești răvășit de lacrimi vii.

E iarăși frig și-ți bate vântul prin plămâni.
Te-ai rătăcit pe-alei însingurate.
Vrei să-nțelegi mesaje din străbuni,
Bântuit de fantome și de șoapte.

Nu ști de ce nu are sens nimic,
De ce te simți târât prin viața asta,
Niște hormoni și tonul atmosferic
Pot controla pe marionet-aceasta.

E un nonsens să vrei să schimbi ceva,
E o iluzie să te crezi special,
Primești aceleași palme în aceleași piese
Și joci un rol al naibii de banal.

Și ai crezut că tu iubești mai tare,
Că ție nu ți se va întâmpla
Să trăiești asta, să spui replica cutare,
Să fii într-o zi altcumva…

Tot plouă și tu vrei să înțelegi
Morala sau esența vieții tale.
N-ai să mai fii postmortem să culegi
Sensuri găsite după-nmormântare.

E-ntunecat și ești așa plouat
Și-ai obosit pe străzile pustii,
Atât de singur și de resemnat…
„Tu, rază de speranță, vrei să vii?”

Standard
Poezii

Verde

Verde ud, verde greu,
Apă sorbită până-n sufletul meu.
Verde crud, verde matur,
E greu prin viață și e dur.
Verde-aprins, verde ferm,
Emoții, vise prin mine se cern.
Verde clar, verde plin,
Mă simt spălată până-n rădăcini.

Verde cuminte, verde rebel,
Prin piața de păsări mă pierd cetinel.
Verde-adânc, verde gri,
Azi altcineva eu aș putea fi.
Verde proaspăt, verde spălat,
De toate gândurile m-am lepădat.
Verde frumos, verde-mpărat,
Îmi place să zburd prin verde bogat.

Verde cochet, verde obraznic,
Viața pulsează în mine năvalnic.
Verde sălbatic, verde viril,
Mă umplu de verde, mă umplu de tril.
Verde crescând, verde-nfrunzit,
Prin toate ungherele s-a răspândit.
Verde șoptit, verde ciripit,
Privesc și ascult, am amuțit.

Verde-arzând, verde lin,
Când e-ntuneric, când e senin.
Verde divin, verde mustit,
M-am îmbătat, am amețit.
Verde tânăr, verde dospit,
Sufletul meu se simte-mplinit.
Verde aspru, verde semeț,
Sunt parte-a acestui spectacol măreț.

Standard
Poezii

Luni

Sentiment ud, ciripit ascuțit,
Tălpi înghețate și răsfăț amuțit,
Strigăt de cioară-n ecou nesfârșit,
Mergem la treabă că-i luni, negreșit…

Mai vreau o secundă să tac,
Mai vreau să ascult o notă gravă,
O clipă de lene fricoasă să zac,
Să simt tremurând grija grozavă.

Se zbate în pieptu-mi jurând că-i urgent
Și cucul îmi vaită stresul,
Un câine mă latră nervos și prezent,
Doar mie-mi chiulește tot cheful.

Mă simt de parcă am desfrunzit,
Pe inimă am promoroacă,
Prin sufletul greu și amorțit,
Abia îndrăznește să bată.

De ce mă presează acest început?
Și unde-am rătăcit entuziasmul?
Mă simt de parcă deja am pierdut…
Lumini din ochi s-au topit ca și basmul.

Iar tu ești atât de frumos și de cald,
Doar zâmbetul tău mă îmbie,
Hai, ia-mă, în brațele tale mă scald
De gânduri, iubirea să fie…

Cu inima stau peste inima ta,
Să învețe ritmul iubirii,
Se-aprind luminițe-n toată casa mea,
Pot să sorb roua fericirii.

Printr-un licăr de ochi m-ai convins să zâmbesc,
Să respir și să cânt a dimineață,
M-ai convins că-s frumoasă și pot să-nfloresc
Și să pun în zi de luni multă viață.

Standard