Arhivele lunare: iunie 2011

Eseuri

Gelozie

Scorpie bătrână care sfâșii suflete îndrăgostite, m-ai îmbolnăvit de moarte. Ai mușcat prea adânc din mine, sângerez prea tare. Nici aer nu mai pot să trag în piept.

Am nevoie de o explicație miraculoasă, chiar iluzorie, ca să-mi pansez rana cu ea, ca să mai cred ca prin minune că 2 x 3 = 23. Ca să mă mai simt plină de viață, de entuziasm, de lumină, de iubire, de mine.

Am nevoie de un semn, de-o vorbă, de un glas care să mă mângâie cu orice ar spune, ca să mai cred că-l cred, ca să aducă o mică luminiță în bezna din inima mea.

Aștept. De ore bune, tăcute, aștept. Cu sete. Cu foame. Cu nevoie de aer. Cu disperare. Cu dor. Cu speranță. Cu nebunie. Cu frică. Cu haos în suflet. Cu tornadă în minte. Cu corpul siluit de durere. Cu atâta lipsă de sens. Cu atâta dezamăgire.

Capitulez, gelozie. M-ai învins.

Standard
Poezii

Despre ce e viața ta?

Prieten drag, ca să te știu mai bine,
Ca pe tărâmul tău intern să pot intra,
Aș vrea să-mi povestești cu amănunte,
Atât cât poți, cam despre ce e viața ta.
 
Mașini, case, terenuri, telefoane,
Haine, pantofi, parfumuri, coafuri, fițe?
Vicii, una din cele șapte arte,
Petreceri, sex, senzații tari, vacanțe?

Speri, cauți, vrei, aștepți sau doar visezi?
Succes, eșec, curaj sau resemnare?
Job-uri, ambiții, hobby-uri, afaceri?
Creație, muncă, consum sau contemplare?
 
Prejudecăți, limite, obiceiuri,
Credințe, motivații, stereotipii,
Sporturi extreme, priorități, riscuri,
Nevoi, pretenții, zei sau forțele proprii?

Dai sfaturi sau primești? Părinte, adult, copil?
Comun, altfel? Vorbești sau ești ascultător?
Lider, supus? Persuasiv, influențabil?
Actor, regizor, scenograf sau spectator?
 
Si ce culoare are viața ta?
Poți spune că-i armonioasă?
O-auzi, o guști, o bei, o poți avea?
O simți? Respir-o! E frumoasă?

Ai invidiat, ajutat, inșelat?
Cât dai, cât iei? Mângâi, lovești?
Ai dezaprobat, acceptat, judecat?
Admiri, urăști, trădezi, iubești?

Trăiești pentru succes și recompensă?
Obiecte / oameni? Familie / libertate?
Bărbat / femeie? Egoism sau dependență?
Roluri sau măști? Prietenie sau singurătate?

Viața ta-i despre ce gândești sau despre simțuri?
Vrei, esti atent, observi sau ai emoții?
Sport, cursuri, sau călătorii? Prestigiu, conturi?
Alegi pe bunul plac sau cum vor alții?

Esti generos, ursuz / hazliu, ești sociabil?
Cinstit, imaginativ, ordonat?
Înveți, împărtășești, esti agreabil,
Logic / sentimental, organizat?

Punctual, riguros, pe tine sigur,
Stresat, îngrijorat sau sictirit?
Bun coechipier sau de-unul singur?
Plin de entuziasm sau adormit?

Îți place lupta sau cooperarea?
Comunici, te exprimi, colaborezi?
Ești științific? Alegi cercetarea?
Ești furios? Știi să negociezi?

Gândire critică, de geniu, superstiții?
Mai vrei in viața asta sau ai obosit?
Te-ai atașat de vietăți, de situații?
Privind din avion esti iritat sau mulțumit?

E cineva care iți spune „drag părinte”,
Ai un copac al tău, un animal?
Exprimă-ți ‘dar recunostința prin cuvinte,
Fă ca nimic să nu fie-n zadar.

Și tragedia schimb-o-n comedie,
În loc de frică – flexibilitate, respect, joc.
Iluzie, timp, spațiu, nebunie?
Asumă-ți viața, simte-te acasă, i-un noroc!

Acceptă ca e fun să treci prin toate,
Învață din natură să re-nvii,
Te-oi mai întoarce sub o altă formă poate,
Dar câtă șansă-un muritor să fii…

Standard
Poezii

Preschimbare

Pălărie pulsatilă plutind peste părul prăfuit.
Ploaie picurând picurător peste piscuri pustiite.
Plimbare pe sub pleoape părăsite, pe poteci profunde.
Pătrundere de păreri precoce peste prejudecăti perturbate.
Pelegrinari printre plăsmuiri pipernicite, părăsind pagini perimate.
Prăbușiri de pe pisc in prăpăstii.
Piept plăpând pâlpâind presimtiri posace.
Prim popas prin parcurile plămânilor până-n pasiuni profunde.
Plâns pentru părinți peste pânze de păianjen din pod până-n pridvor, provocând promoroacă pe pervaz si pe prispă.
Picatură pătimașă prelinsă pe peretele peșterii pulsatile.
Purpuriu pompând povești pletoase pasionale.
Plânset păciuitor prin părțile proprii pribegite.
Proaspete priviri prețioase prin prăvălia pântecului, plămădind putere pentru porțiuni private.
Pretenție printre palme provocate.
Păreri primăvaratice pulsând purtări provocatoare.
Prințese petrecând pe parcele pazite.
Pârâu plin de pește prăvălit peste prund.
Punți peste pâlcuri pacturi producând.
Principii preschimbate păcătuind până-n pivnițe.
Poziții privilegiate pentru pistrui, prietenie, poezie.
Petiție. Promisiune. Pecete. Paradis.

Standard
Daruri de la Rune, Eseuri

Despre NIMIC…

[audio:https://astasunteu.ro/wp-content/uploads/2022/08/1b63a-ingerii-pazitori-ai-copiilor.mp3%5D
Stare de moflete…Secundele curg in picatură chinezească. Orice încerc să fac pare obositor si fără sens.

Adorm. Mă trezesc la fel de somnoroasă. Îmi observ detașarea. Entuziasmul de a nu face nimic. E ca o haină nouă, cam străină. Mă privesc in ochi-oglinzi nedumeriți…„De ce te-ai despuiat de haina veche? Te admiram toți in ea. Erai PERFECTĂ. Și acum, cine ești tu?„

Sunt iată…nesigură, pierdută in spațiul dintre sentimente. Din când in când poposesc pe câte o insula-emoție. Uneori găsesc furtună care-mi plouă în suflet, care-mi tună și-mi fulgeră între coaste. Alteori găsesc soare si montagne-russe și inima-mi pulsează unde spre infinit, de parcă mă disip în Univers, printre stele, planete, galaxii.

Revin. Plutesc iar, in spațiul dintre gânduri. Aud secundele: pic!, pic! Respir NIMICUL. E ca si cum mor puțin. Toate celulele îmi stau cu burta la soare: unele sunt in vacanță, unele au dat faliment si altele s-au pensionat de-a dreptul. Si eu nu le mai controlez. Renunț la TREBUIE. Demisionez. Măcar pentru un timp. Cât să gust această stare nouă de NIMIC. E ca un răsfăt. Devenise plictisitor să fiu perfectă.

Fac pluta printre cuvinte…shsht!…

Standard
Poezii

Iubesc…

Lui Ștefan, plecat in noaptea asta de acasă…

 

Iubesc s-adorm la tine-n brațe,
Pe perna ta imi place să mă rătăcesc,
Iubesc pielea ta caldă cum m-atrage,
Sub ea imi vine să mă cuibăresc.
 
Iubesc aroma trupului tău dulce,
Miros, textură, gust mă amețesc,
Iubesc privirea-ți blândă ce străluce,
Gropițe din obraji ce imi zâmbesc.
 
Iubesc să te privesc cum dormi, iubite,
Să te-ntâlnesc in fiecare zori de zi,
Iubesc să te aștept in casa caldă,
Să fii cel mai bun tată de copii.

Iubesc să mă lipesc de tine toată,
Grija cu care mă-nconjori,
Iubesc să-mi spui că vrei „ìncă o dată„
Și că mă vei dori pân-o să mori.
 
Iubesc încrederea totală-n mine,
Precum si teama ta c-o să mă pierzi,
Iubesc prietenul ce mă susține,
Uimirea din priviri când mă dezmierzi.

Iubesc cât ești de calm in cazuri grave,
Cât esti de bun și generos cu toți,
Iubesc toate amintirile noastre
Și ce soluții simple să ai poți.

Iubesc șoapta ta dulce la ureche,
Cum mă înveți să risc, ca să câștig,
Iubesc când spui că sunt fără pereche.
De dorul tau acum aș vrea să strig…

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Freamăt

M-am obișnuit cu freamătul din suflet
Și-acum mi-e teamă c-aș putea să-l pierd.
Mă simt pulsând, vulcan sunt de lumină.
Dacă o să mă sting? Dacă-ncetez să fierb?

La inceput această stare nouă
De tremur venit din străfund
M-a panicat, mi-a dat nesiguranță
Și-am vrut să scap cumva, să o alung.
 
Dar nu aveam control, mă domina
Când aș fi vrut mai tare s-o acopăr
Mă cuprindea in vraja ei orgasmic
Și-ncet încet am constatat că îmi plăcea.

E ca si cum m-am împrietenit
Cu trupul meu cel nou si tânar de femeie
Și ne-acceptăm, și ne iubim, și-am fuzionat
Și-l las să m-amețească și să fie.

Acum îl port cu mine peste tot,
Îmi place și sunt mândră că se vede,
Îmi simt celulele vibrând înot
Într-un ocean strălucind de iubire.

Și-ncerc s-ating pe alții, să-i contaminez:
E virus, drog, iluzie sau nebunie?
Nu vreau sa știu, nu vreau s-argumentez.
Vreau doar să mă observ. Respir beție.

Hei, voi, frumoși care simțiți ca mine,
Să n-adormiți la loc, rămâneți vii!
Și-n lumea asta cu reguli meschine,
Hai s-acceptăm să fim mereu copii…

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Impas (Șase zile)

Eram un om echilibrat,
Trăiam planificat si controlat,
Mă admirau că sunt un acrobat
Și țin deasupra mea, pe sârmă, multe, ordonat.

În ȘASE ZILE m-am accidentat:
Adânc in suflet oameni mi-au pătruns
Și-atât de tare m-am emoționat,
Că de atunci o țin tot într-un plâns.

Chimia minții mele s-a schimbat,
M-am îmbătat de viață și de vis.
E ca si cum dansez la nesfârșit,
Într-un vârtej amețitor m-am prins.

Aș vrea să scap și nu știu cum să fac,
Nu știu ce hap să iau ca să mă vindec,
Pentru că mi-au dat viata peste cap
Să uit de ȘASE ZILE prin descântec.

Aș vrea să fiu iar saltimbanc vestit,
Dar toate gândurile mele-au amuțit,
Privesc la verde, păsări ciripesc
Și-n sufletul meu, toată, înfrunzesc.

Timpul meu stă pe loc, deși al vieții trece,
În jurul meu văd oameni ocupați,
Zâmbesc cam tâmp, nu știu ce se petrece
Și cerului albastru m-am abandonat.

Mi-e frică de această nepăsare,
Mi-e dor de viața-mi fără de cusur,
Aș vrea să plec la mare departare
La un pârâu cu clipocind murmur.

Să-mi pun acolo sufletul la loc
Împăturit în rafturi ordonate,
S-arunc ce arde-n mine într-un foc
Și să mă-ntorc la treabă și la fapte.

Căci altfel nu pot funcționa,
În lumea asta toți sunt roboței
Și cum m-aș mai putea acomoda
Dacă nu-ncerc din nou să fiu ca ei?

Pe Laura cea nouă o iubesc,
Nici pe cea veche nu o las să plece,
Mi-e greu cu ambele să viețuiesc
Și-n haosul acesta timpul trece.

Să fug, să stau? Să fac, să fiu?
S-accept sau să mă tulbur?
Să lupt, să vreau? Să simt, să știu?
Să plâng sau să mă scutur?

Standard