Arhive pe categorii: Poezii

Poezii

și totuși

mulțumesc, viață,
că m-ai răbdat în zilele de ieri,
să pot trăi în astă dimineață
spectacolul miraculoasei învieri.

eram în cizme, tare-nfofolită,
mi-era necaz pe ploaie si pe vânt
și-acum un păsăroi are gurită
strigând după iubire cu avânt.

era-ntuneric și jelea a moarte
și-a explodat cu verde peste tot.
voiam să fug să mă ascund departe
și-acum prin marea de lumină-înot.

mulțumesc, dimineață,
pentru această nouă viață.
mulțumesc, nor,
ai plâns ca să-mi lași mie loc de zbor.
mulțumesc, gând,
din putregai răsar speranțe spumegând.
mulțumesc, inimioară,
că ai fost grea ca să îmi salți ușoară.
mulțumesc, veste,
că faci loc iarăși de poveste.
mulțumesc, sens,
te iști dintr-un nonsens imens.

Standard
Poezii

O singură minune

Dac-ai avea dreptul la o singură minune în viață,
cu ce dorință-ai răsuci pe deget ață?
De-ar fi să vezi o singură culoare
din toate câte sunt, ce ai alege oare?
De-ar exista un singur instrument muzical,
care să sune cel mai personal?
Și dacă doar o voce ai percepe,
cu cine dimineața ți-ai începe?

De-ai avea dreptul la un singur gust,
…la un singur gest,
…la o singură mișcare,
care să fie oare?

Dacă doar un răsfăț poți cere,
…o singură atingere
și numai un cuvânt,
care e cel mai sfânt?

O singură idee de-ai avea,
care să fie ea?
Doar o emoție de ai trăi,
care ar fi?
O singură mireasmă te atinge,
Și doar o certitudine te prinde.
Unica frică ce ar exprima?
Și lacrima curgând ce-ar demonstra?

Unicul zâmbet ce ar povesti?
Și singurul efort, în slujba cărui țel ar fi?
Dacă o singură duminic-ai avea,
hai spune-mi, cum să fie ea?
O singură îmbrățișare de-ai simți,
cu cine ai putea-o împărți?
Doar o durere de te-ar chinui,
o poți numi?

Și dac-ai avea dreptul numai la o zi,
când te-ai trezi?
Doar o iubire de-ai putea trăi,
de care-ar fi?
Alege doar o floare.
Numește doar un pom.
Poți face o eroare.
Poți fi om.

Dac-ai răspuns în adevăr și serios,
Dă-ți seama că ești… mult mai norocos!

Standard
Poezii

dragă rău

mulțumescu-ți, zi de primăvară,
pentru deșteptătorul ciripesc al orei cinci,
pentru lumina ta naivă, clară și ștrengară,
pentru culoarea ce atârnă greu în pomi cuminți.

mulțumescu-ți, zi de primăvară,
că din nimic tu știi să zămislești crudul verzui,
că-mi faci neliniștile toate mici prostii să pară,
că dai idei de zbor și de poveste orișicui.

mulțumescu-ți, zi de primăvară,
că îmi permiți să port pantofi cu toc și păr în vânt
și pentru aerul neașteptat de proaspăt de pe seară,
mi-ești dragă rău, mă-mbeți în suflet și în gând.

Standard
Poezii

Pur și simplu

te iubesc pentru că…
te iubesc pur și simplu
mai spune-mi că mă…
și permite-mi să intru.

ne-a rămas o secundă
lepădat-am condiții
e-o lumină profundă
anulând definiții.

am o lacrimă-n zâmbet
însoțind bucuria
și-o dulceață în plânset
fisurând tragedia.

te iubesc până-n moarte
o vecie și-un pic
nu mă poate desparte
de iubire nimic.

te iubesc vitejește:
vrej rebel, nesupus
care curge cu freamăt
pân’ la cer și mai sus.

Standard
Poezii

Aproape departe

Uneori te simt atât de aproape
de parc-aș fi corabie în ale tale ape,
ești lumea mea de bine și de rău
și nu pot trece dincolo de țărmul tău.

Alteori te simt atât de departe
de parcă io-s Pământul și tu Marte,
mă rog de Soare și mă tot rotesc,
dar nici o șansă n-am să te-ntâlnesc.

Uneori te simt atât de aproape
de parc-aș fi eu gândul ce îl pui în șoapte
de parcă sunt intenția să mă atingi
de parcă inventez sărutul cu care mă stingi.

Alteori te simt atât de departe
de parc-aș fi o pagină uitată dintr-o carte
în care te-ai pierdut cu totul într-o seară
și-acum n-am rost, citită, într-un colț pe-o policioară.

Standard
Poezii

Acasă cald

Cerne fin, alb-cenușiu,
Tremur’ purici de zăpadă,
Frigul șuier-a pustiu.
Doar o cioară stă să vadă
De pe colțul unui bloc
Cum dansează-n ritm hai-hui
Fulgi. Și pare mândră foc
Scrutând țara nimănui.

Separată-s printr-un geam
De fantasma cea lăptoasă.
Mulțumescu-ți ție, neam,
Pentru-acest strașnic acasă
Și-nțeleg c-am moștenit
Și confort și relaxare
Fi’ncă tu ai și gândit
Tremurând într-o ninsoare.

Standard
Poezii

o gură de rai

vacanțele sunt ca să uiți
sau ca să înțelegi
e miezul iernii și valuri albe îmi sărută gleznele
pe malul unei mări calde
ca într-un vis neîndrăznit
ca-ntr-o fantasmă gogonată
ca într-o viață paralelă
de parcă universul tot a fost creat
pentru această finalitate ultimă
dimineața aceasta în care să mă iubești, așa, tu

***

nisip cernut elegant și ud
răzlețe scoici crețe cărămizii
mare-nțeleaptă, dar cu țărm crud
șoapte-nspumate scriind poezii

IMG_20140120_082239

pe valul domol, pescăruși legănați
pisici oglindind în ochi galbeni zenitul
perechi de bătrâni de mare-atașați
înotând și sfidând infinitul

IMG_20140118_123853

***

înapoi
aer alb cu fulgi mari până-n sufletul meu
nu pot să uit lumina aceea
nu pot să șterg seninul impregnat pe retină
nu pot să temperez extazul celular
mi-e frig deși clocotesc
mi-e frică deși mustăcesc
mor deși zbor

Standard
Poezii

Altcineva

Iubito, eu azi-noapte am murit
Și-n zorii zilei renăscut-am chinuit.
Iubito, acum sunt altcineva.
N-ai cum să înțelegi așa ceva…
Nici eu în clipa asta nu mă știu,
Mă schimb încă în ce va fi să fiu.
Metamorfozic pieile-mi căzute dor
Și nu sunt sigur dacă am să pot să zbor.
Mă simt surprins de personajul ce devin.
Mi-e frică, mi-e rușine și suspin.
În corpul ăsta crud și strâmt n-am loc
Și tot verific: aripi n-am deloc!
N-am cum să uit viața-n care m-am târât.
Mi-e dor de zborul cel nicicând putut…

Standard
Poezii

De-a viața

M-am jucat cu pietricele
Și acum mi-e dor de stele.
Am cărat pietre de moară,
Gându-mi spre galaxii zboară.
Am împins vreo doi-trei munți
De mi-au ieșit peri cărunți.
M-ați legat, voi griji și patimi,
Libertate vă rog dați-mi!
Te-am iubit cu mult năduf
Și-mi doresc iubire-n puf.
De-acum o să împletesc
Tot ce-i sfânt cu ce-i lumesc.
Când sufletul m-o durea
Pentru orice dandana,
Am să știu că stima mea
E pitită dup-o stea
Și-am să mă uit după ea
Frumusețe-n duh să-mi dea.
În loc să aștept ceva
Voi avea iubirea mea.
Rămân cu tălpile-n noroi
Iar tâmplele mi-s printre aștri
Și te iubesc, cum știm doar noi
Să fim și vampe și sihaștri.

Standard
Poezii

Haihui

 

Prin ploaia măruntă mă plimb și mi-e frig.
Ating nesiguranța și zădărnicia.
Și frunzele putrede-n  toc mi se prind.
Înghit singurătatea și nimecnicia.

Alunec pe moarte, dar nu mă opresc.
E incredibil că-i atât de toamnă.
Îmi plouă cu lacrimi prin tot ce gândesc.
M-aș ghemui, dar am un trup de doamnă.

Și pașii mă duc pe ascunse alei.
Ceva mă îndeamnă mai departe.
Mi-arată tristețea culorile ei,
De parcă-s plagiate dintr-o carte.

N-aș vrea să te pierd, dar nici nu te vreau.
Pe mine mă conțin în seara vastă.
Aproape de cer, în leagăn mă dau.
I-atâta frumusețe-n clip-această.

Hoinar rătăcind mă pierd și mă strig.
Continui cu râvnă să merg apăsat.
Mă scutur de tine. Ne pierd, ne câștig,
Prin mie de ițe legați dezlegat.

Standard