Arhive pe categorii: Poezii

Poezii

De joi încolo

Luni gândurile-am alungat,
Am vrut să simt cu disperare,
Emoțiile s-au învolburat
Și m-au înjunghiat atât de tare…
Și totuși… gândurile au scăpat,
În minte vrând să facă ordonare.

Marți sentimentele le-am interzis,
Ca să gândesc în fiecare clipă,
Să acționez foarte precis,
Iluziile apucând de o aripă,
Să le arunc departe m-am decis!
Și totuși… sentimente se-nfiripă.

Miercuri nici gânduri, nici emoții nu primesc
Pentru că toate vor să mă rănească.
O să mă lepăd crâncen de lumesc,
Esența de divin să strălucească.
Și totuși… parcă-mi place să greșesc,
Emoția și gândul să trăiască.

De joi știu că nu pot să controlez
Când să gândesc și când să am emoții,
Că nu îmi aparțin, concluzionez,
Le las să mă uimească-n voia sorții.
Doar le observ și experimentez
Cât de frumoase sunt în fața morții.

Standard
Poezii

Jurnal de primăvară

O ureche de lună și-o părere de nori,
Pe-o plutire de cer presărată cu stele
Veghind somnul cu vise pentru muritori
Și eu așteptând comete rebele.

Dimineață roze inspirând nerăbdare,
Miting de păsări pledând pentru ouat,
Vânticel șuierat expirând motivare,
Eu fermecată de-al primăverii mandat.

Miez de zi cu speranțe-n sămânță,
Omuleți agitați cu iluzii muncite,
Lumină năucă în suflet prelinsă
Și eu urmărind idealuri smucite.

Seară golașă pe-un picior alergat,
Joghing făcând printre crânguri și case,
Rază piezișă dintr-un unghi bosumflat
Eu cochetând cu ființe frumoase.

Standard
Poezii

Fără tine

Mi-e foarte dor de tine cât încă n-ai plecat
Și inima îmi bate de-un gând îndepărtat.
Mi-e frică, mi-e dorință, mă dori până-n zenit
Și inima îmi tună cu gând nedefinit…

Observ aliniate cum zilele răsar
Ca niște file albe nescrise-n calendar
Și nu mai am răbdare să aflu ce-o să fie,
Mi-e dor de ce urmează ca de o nebunie.
Atomi și molecule-mi pornesc din trupul mic
Vibrează către mâine curioase de nimic
Și nu mai am răbdare să aflu ce-o să vie,
Mi-e dor de ce urmează ca de o grozăvie.

Hei! stați aici, celule, în hamuri v-am legat,
Trăiți cu disperarea iubitului plecat,
Stați să simțiți vârtejul de trup îmbrățișat,
Stați să gustați sărutul pe sentiment pulsat.
Vă mai arăt o dată cât de bărbat arată,
Vă mai așez o dată pe inima lui toată.
Stați să simțiți vârtejul de trup înconjurat,
Stați să gustați sărutul pe sentiment curat.

Și gata, ești la ușă, secunda s-a sfârșit
Și pasul drept te duce pe-un drum nelămurit.
„Te iubesc!” se repetă, sufletu-i răvășit
Și pasul drept te poartă pe drumul infinit…

Standard
Poezii

Suflet în primăvară

M-a trezit dimineața bleu-albastră.
Susură zăpada topită sub fereastră.
Pământul negru cu-apa se sărută.
Păsările despre primăvară discută.
Aerul miroase-a proaspăt, ud și rece.
Secunda leneșă observă tot ce se petrece.
Mi-e dor să înfrunzesc cu dragoste de viață.
Învăț schimbarea de la albastra dimineață.

Mi-e dor, cu freamăt dulce, trupul să-mi arcuiesc
Și să pornesc la luptă, ziua s-o cuceresc.
Vreau să-mi pătrundă-n casă primăvara
Și să mă umple cu firescul și candoarea.
Vreau să o văd cum izvorăște din pământ,
Să o ascult adusă pe aripi de vânt,
Să simt brândușele că vor să izbucnească
Și rândunelele râvnind să se iubească.

Să urzesc vise noi zise proiecte,
Să-mprospătez obișnuințele defecte,
Să amețesc de verde și de crud,
Să râd, să plâng, să mă iubesc, să zburd.

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Cum am ajuns…

Cum am ajuns…

Să te privesc ca pe-un străin,
Să nu mai simt nimic,
Să-mi pară sufletu-ți hain,
Să uit să mă ridic?
Ce nu mi-am dat voie să simt,
De sunt acum de piatră?
Ce-ar fi durut așa cumplit,
Să fug de mine toată?

Căci am ajuns goală-n străfund,
Domnește nemișcarea
Și coaja trupulu-i mormânt,
Vecin cu disperarea.
Vai! Sufletul m-a părăsit,
S-a disipat în zare,
Iar trupul îmi e amorțit.
Și ce-am rămas eu oare?

De ce trebuie să mor un pic?
Repere n-am.  Viața mă doare.
Nu simt, nu vreau, nu sunt nimic.
Să fie-un fel de resetare?
Secunda face pași mărunți
Ce mă despart de tine.
Ești mai departe cu un gând,
Parcă mă pierd pe mine.

Atât de mult iubire-am fost?
Sunt nimeni fără ea?
Vreau să te strig da-i fără rost,
Ce pot din nimic da?
Orele vin și se sfârșesc,
Doar haos îmi aduc.
Cum să incep să reclădesc?
De unde să m-apuc?

Te văd să mă învii cum lupți,
Cum fluturi cu iubirea.
Ce-ar fi la luptă să renunți?
Să mă înveți trăirea!
Cum să respir, cum să mă mișc,
Cum să te-ating pe pleoape
Și-n ochii tăi să stau să văd
Iubirea că se poate…

Să ne privim la nesfârșit
Ca să ne prindă fluxul,
Să ne arunce-n infinit,
Să ne apuce plânsul
Și să ne spele-n interior
Descătușând iubire…
Știi? parcă nu mai vreau să mor,
Încep s-ascult simțire…

Și pas cu pas mă retrezesc
Mă înfirip cu fire,
Celulele îmi cuceresc,
Le umplu cu iubire…
Și iată fac un legământ
Față de universul meu:
Promit să nu mai uit ce sunt!
Să îmi permit și să exprim ce simt mereu!

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Și ce dacă?

Sub plapumă e cald și visu-i dulce greu
Și mușchii leneși nu vor să se miște.
„Mai stau un pic !” cerșește fredonat mereu,
Voința trează luptă să-i reziste.
Iar când m-aruncă din pat dintr-o dată,
Învinsă, strig în urmă… „Și ce dacă?”

Și iată ziua mi-o încep urgent,
Alerg s-ajung din urmă timpul,
Vâslesc să fiu „aici, prezent!”,
Să nu mă tragă-n sus sau jos curentul.
Dar când o amintire sau o grijă mă atacă,
Lovită, strig în urmă… „Și ce dacă?”

O eroină de poveste-ncerc să fiu,
Viața-ncâlcită s-o fac ordonată.
Lumini în ochi și zâmbet pe chip scriu,
Să nu m-atingă răutăți sau frici vreodată.
Iar când îmi scapă până-n suflet și mă sapă,
Rănită, strig în urmă… „Și ce dacă?”

Mă lupt cu propria mea neputință,
Mă lupt cu mine și mă lupt cu voi.
Aduc cu picătura lumină-n conștiință
Și picur cu iubire în inimă la noi.
Dar când nu-mi reușește câteodată,
Pierdută, strig în urmă… „Și ce dacă?”

Iubirea noastră e comoară de cristal,
E incredibil cum străluce ca în prima zi.
Ceea ce pentru mulți pare un ideal,
Mi-e sursă de răsfăț și nebunii.
Și când cutremure în colțuri cioburi crapă,
Șocată, strig în urmă… „Și ce dacă?”

Căci oricât de frumos și iscusit clădim,
Se strică și se schimbă-n fiecare clipă.
Nimic din tot ce suntem nu o să mai fim,
Moartea se ține scai de-a vieții-aripă.
Zbateri și creșteri iluzorii înc-o dată
Doar în prezent contează… „Și ce dacă?”

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Cenușiu

Ninge ud și cenușiu.
La mine-n suflet e pustiu.
Vreau să pleci de aici,
Să rămân ca un arici,
Să privesc adânc în mine,
Să-mi cotrobăi prin micime,
Să-nțeleg după ce plâng,
Să-nțeleg ce nu-mi ajung,
Ce îmi fulgeră și-mi tună,
Ce palpită și se-adună,
Ce mă doare și lipsește,
Ce te vrea și te gonește.
Ninge ud și cenușiu.
Nu găsesc decât pustiu
Și așa mă las să fiu,
Totul simt, nimic nu știu…

Standard
Daruri de la Rune, Poezii

Simți?

Te iubesc!… Simți?

Ești departe, totuși te îmbrățișez,
Pe creștetul tău mâinile îmi așez,
Degetele iată cum părul îți răsfiră,
Dansăm și-n jurul nostru toți ceilalți amuțiră.
Trupuri și suflete ne împletim,
Vocile curg, nu le deosebim,
Plutind angelic ne abandonăm,
Luptând demonic ne reinventăm.
Ne epuizăm și ne energizăm,
Ne devorăm și ne recreăm
Dincolo de timp și spații,
Contexte și complicații,
Evenimente și situații,
Prietenii și relații…

Te iubesc!… Simți?

Standard
Poezii

Călătorind între ură și iubire

Acei pe care cel mai tare îi iubim
Ne fac cel mai amarnic și să ne rănim.
Ajungem de durere să fugim,
Uitând foarte curând să mai simțim…
Viața din priviri se prăpădește,
Lumina din adânc se risipește.

Un om lipit de iubire, înrăit
Nu-i altceva decât un suflet rănit.
Cândva toată inima lui a iubit
Și-n mijlocul ei trădarea a lovit.
Însângerat, sufletului lacăt și-a pus,
Pe ură a schimbat iubirea ce s-a dus.
… Doar cioburi de iubire s-au înțepenit,
    Rămase să-l chinuie cu-n dor nesfârșit.

Oamenii-nsingurați, reci, afurisiți,
Aprigă nevoi-au să fie iubiți.
Durerea lor agresiv e strigată.
Nu îi blamați, fugiți de judecată!
Ferestre de suflet spre ei deschideți,
Caldă lumină și bine trimiteți.

În loc să luptați cu copii răzvrătiți,
Cei nemulțumiți, răi sau introvertiți,
Încălziți cu iubire, suflete s-aprindă,
Până focul din plexuri vor prinde să simtă:
Stropul de divin și resursa internă de energie,
Sâmbure de iubire eternă să se lase să FIE.

Standard